---------------------------------------------------------------------- jul86 ------------------------------
Dragă Mona,
Retournons a nos moutons (il faut cultiver notre jardin). Drept care m-am întors în Hamptonul natal, plin de acreală şi consultant -- cel puţin mă plătesc, că altă parnusă ioc. Dar, plin de mîndrie şi speranţă îmi zic cum o să iau unemployment, că doar le-am plătit destul (signed : Taxpayer) Dacă o să mă creadă că nu mi-am dat demisia şi n-am fost dat afară şi alte idei care le mai au. Pe de altă parte, nevasta minusculă chiar a luat parale de la ei în California data trecută cînd zăcea la vatră.
Helas! la vatră nu mai ajunge săraca, că deja lucrează de la 15 pînă la 20 de ore pe zi la spital. Culmea e că şi eu, sosit la ICASE, pe loc m-am pus pe muncă şi dietă (şi incommunicando), bătînd în mahşeifă pînă la 12 noaptea şi mîncînd două salate fix pe zi. Asta ca să termin lucrarea sublimbă la care am tot tras cu ex-bossul, la care mă roade remuşcarea că n-am făcut mai mult, că mi-am pierdut timpul cu ea (parcă altceva era mai breaz), dar mai ales că el era aşa cumsecade şi haveraua sa chiar m-a rugat să pun ieţira da capo. În fine e scrisă, dar urmează tipăritul, cearta cu editorii ihsa ihsa fui fui!!
Totuşi îmi prieşte, mai ales faptul că stau frumos singurel şi nu deschid gura, că după petrecerea familiară îndelungată cu două mame două tare îmi lipsea la privacy, ca să nu zic şi privată (avem locuinţă militară cu 2 closete, că există şi cu unul). Aici am căpătat maşină şi casă -- un apartament întreg în care m-am dezlănţuit, punînd alu-paper pe geam să fie beznă dimineaţa, dar cu succes foarte parţial, că trece lumina printre foi şi ele vuiesc şi zornăie, aşa că ce cîştig (eu, cîştig?!) la întuneric pierd la zgomot. Dar ideea că-mi fac de cap! M-am şi culcat după masă şi poate am dormit.
La San Francisco o să fie bine şi la vară cald, dar vezi că e frig de-adevăratelea, trebuie sveder în Iulie şi bate un vînt nebun, o mehaie! Frumuseţea exact cum scrie la carte, iar locul unde stăm noi e un paradis local. Doar că casa e mai mică ca la Hampton, aşa că a rămas mobila pe afară, şi pianul locuieşte cu televizoiul (îţi dai seama ce şanse are). Iar mahşeifa nu locuieşte nicăieri, că trebuie şi electricitate şi loc de aparate şi masă, şi mai ales izolaţiune, ca să pot să-mi dau drumul, care toate lipsesc cu desăvîrşire. Poate intru în garderob, care e un fel de cameră dar poate chiar mă las. Tot trăind cu nevastă şi copii şi mai ales mameţici, mi-am pierdut iniţiativa (i-auzi!) şi nici de mahşeifă n-am mare poftă. Numai să văd toată lumea plecată de-acasă şi să mă culc să dorm dupămasă.
Mamere a devenit aşa agresivă că nici n-o recunosc, şi-mi zic că e semn rău, chiar îmbătrîneşte, pe cînd eu veşnic tînăr şi ferice. Dar cred că ţi-am umplut destul capul cu bocete încovrigate. Aşa că las mahşeifa să aibă ultimul cuvînt:
Hummingbirds never remember the words to songs P. S. Aş fi putut să pun accente şi pe franceză, dar nu mai ştiu unde.
---------------------------------------------------------------------- n86 ------------------------------
Va geme de patimi Al mării aspru cînt Ci eu voi fi pămînt În singurătate-mi. Will moan in distress The rough song of the sea And dust I shall be In my loneliness.
Nu ca valoare poetică, cît ca semi-vis, între dormit, closet şi reîntors în pat, unde mă învîrtesc pînă-n zori (că au mutat ora, şi la 6 jumate se vede un fel de lumină afară, lehavdil de becul care arde la noi în geam toată noaptea).
Ca alte visuri, mă revedeam cu Bibicu la el pe terasă, care devenise un fel de zgîrie nori cu piscină în vîrf, dar se şi legăna cam tare în vînt. L-am întrebat cu ce se ocupă, la care mi-a zis ‘lax’, şi mi s-a părut ciudat. Explicaţia : lax e voluntary diarrhea, şi el se făcuse doctor (habar n-am de ce o fi făcînd în realitate). Mă întreb de unde mi se trage, în afară de faptul că domnul Lax e cel mai mare matematician (şimuşi -- the missing link la beit şimuş). Şi lax sună ca flux, etc.
Iar pe de altă parte, sufăr de adicţie virulentă la mahşeifă, că ce-mi trebuie să-mi pierd timpul cu text editor in fancy fonts, cînd am la mine mînuţele-amîndouă (să clădim o ţară nouă, pentru clasa muncitoare ) cu care ştiu să scriu încă din clasa-ntîi, nu ca anumiţi plozi în familie -- dar ce contează, că dacă nu-i mahşeifa nu merge mintea cîtuşi de puţin. După cum o cheamă pe ea ordinateur po franţuzski, aştept să-mi aranjeze viaţa căcăstoare in a semblance of divine order, cum aşa bine zicea domnul B. despre artă în general şi nimic în particular. Pot să aştept -- iar între timp mahşeifa docilă şi cuminte, dar vai! nu infailibilă, că de cînd caut greşeli, tot găsesc, încît mi-am pierdut respectul (comme la p) şi speranţa să mă întîlnesc cu perfecţiunea , hormis le plus que parfait du subjonctif.
În fine, dacă simţi mare nevoie să comunici cu computerul, poate să discuţi amici comuni, îţi transmit parola (parole d'honneur)
AILCUL26 P.S. Văzînd data pe ecran: Trăiască marea revoluţie socialistă din Octombrie!
---------------------------------------------------------------------- d86 ------------------------------
Dragă Mona,
Întîi detalii tehnice: aici sînt scîrboşi la servicii şi fac mizerii la poştă privată (sau WC) , aşa că dacă scrii, semnează Boiberichi University sau Fabrica de Împachetat Fum, să simtă dumnealor că e ceva oficial.
Merry Christmas! drept care e un sentiment de delăsare complectă şi nimic de făcut, că mi-am găsit timp de corespondenţă -- ar trebui să scriu la mamere, dar optimismul lipseşte, aşa că. În general sînt foarte ocupat la lucru şi nici nu simt cum trece timpul, ceace e o mare binecuvîntare, că acasă nu prea am linişte şi pace. Sînt şi bine obosit -- de la circulat cu maşina şi sculat la miezul nopţii -- şi nevasta e cu capsa pusă, încît în ultimul timp ne certăm cu urlete, de mă mir şi eu ce-a intrat în mine, că nu aveam nici o intenţie (lo bekavana, cum zic taiere idişe kinderleh). Nici rezultate nu dă, că deşi nevasta nu savurează aceste scene, năravul nu-şi schimbă (nici părul, numai juna Nomi se vopseşte cu tot felul de meţii de la makolet, fiind nesatisfăcută de aspectul personal, etc.)
Dar în schimb m-am cultivat şi m-am dus să aud ‘Mesia’ lui Haendel, după cum e tradiţional în America şi restul lumii, cred. Mi-am petrecut timpul traducînd textul în ebraica originală -- fiind un ghiveci din testamentul atît vechi cît new-improved -- şi-mi ziceam ce ieftin a scăpat dumnealui fără să plătească libretistul, cînd, ce să vezi, toată afacerea a pornit de la un domn bine care compilase textul, după care l-a bîrîit pe Haendel să scrie muzica, după care nu i-a plăcut rezultatul (se întîmplă). Iar scormonind prin sfîntul Tanah după citate, m-am mirat şi eu de ideile mesianice de-acolo, de care nu ştiam mai nimic (ori nu se cer la bagrut, ori n-am avut timp de Isaia dănţuieşte), nu atît că se potrivesc cu evanghelia, care a fost ajustată după tipic, cît nu se potrivesc cu mesia care-l tot aşteptăm im ki itmahameah, dar nu cred că am răbdare şi pentru el, sau ea, sau heshit, cum atît de bine zicea ...
Iar orfestra era plină de personagii în floarea tinereţii pe care-i invidiam grozav, deşi ce meţie e să fii principal second bass clarinet sau aşa ceva? dar mi s-a părut foarte cuşer că totuşi, aşa mici şi se ocupă de muzică curată . În cor erau o mulţime de domni ascunşi printre cocoane -- male alto, sau contratenor, frumos să fii contra, asta zic şi eu parnusă, dar mai plăcut să nu-i vezi cînd îi auzi. Si în fine, ce bine cîntă vioara, că majoritatea instrumentelor erau pentru special effects ici colo, doar viorile activau incontinuu plus domnul de la bas cifrat la morgă, dar aia nu se auzea chiar deloc.
După care am avut o revelaţie, cum eu şi cultura cu leţte naies, că de fapt mi-e o frică nebună de noutăţi -- probabil că m-am dezamăgit îndeajuns -- şi prefer mukar vehaviv pe care îl combin şi aranjez eu destul in a semblance of divine order. Doar în domnul Bach & Cie am încredere şi speranţă să descoper ceva nou şi bun. Şi dacă recunosc cîte ceva, e şi performance test pentru memoria -- să nu zic mintea -- pe care o mai am, semn că încă nu m-am tîmpit complect, as I am a cockeyed optimist.
Astă noapte l-am şi visat pe Justi, lucrînd pentru nişte persani (comment peut-on etre) şi vorbind fluently pe limba lor, la care şi eu am veleităţi, şi mă corecta la polite 2nd person plural, care zicea el că se termină în rmat. Pe drum spre closet mi-a apărut legătura -- ‘hormat’ e onoare, dar ORMAT e fabrica unde lucrase dlui în Ţara Sfîntă.
Glory! (That's divine order for you)
H. Dumpty
---------------------------------------------------------------------- j87 ------------------------------
Dragă Mona,
Speram să apar în persoană în Ţara Sf., că mamere tare vrea să vin şi să semnez pe tot felul de conturi de-ale ei -- ceeace m-a băgat în groază că chiar trage să decedeze -- dar cînd colo s-a stricat nevasta, aşa că stau cuminte acasă şi am bucurie de la familie şi succese în muncă.
Principala anuvă este de la pisici, din care avem trei, că întîi a dispărut odorul familiei original, şi nevasta a fost disperată pînă nu şi-a luat un pui persan, foarte adorabil, într-adevăr. După care a dedus că persanul o să se ofilească singur în casă, şi îi trebuie a pet's pet ca virgulă companie. Drept care am luat o jună mîţă, după multă alergătură, nefiind sezon de pisoi. Să nu mai spun că cum am adus mîţa acasă, a şi sărit pe eucaliptul cel mai înalt, unde nevasta nu m-a lăsat să mă urc după ea. Credeam că acolo rămîne -- am chemat şi pompierii, dar ei nu-şi pierd timpul cu aşa ceva, decît în ficţii . Dar surpriză! a venit la noi la uşă -- cum ne-a recunoscut, Dumnezeu ştie, că în casă fusese maximum 10 secunde înainte de-a zbughit afară. În fine, după o lună de absenţă, a revenit şi motanul original, dar nevasta tot nu s-a înveselit.
Eu credeam că dumneaei e acră numai din lipsă de necazuri -- lucrul de 25 de ore pe zi e ceva natural -- dar ce să vezi, bosişoara ei chiar se dă la ea, aşa că a intrat în depresie oficială, cu nedormit şi puţinele ore pe care le mai apucă acasă, lipsă de poftă de mîncare, etc. Iar eu încerc s-o încurajez, cu foarte puţin succes, dar nici nu vrea să mă lase să plec. Oricum n-aveam mare poftă, în afară de vagi idei cum să te găsesc la Boiberichi şi nu la Paris, fiindcă am devenit om cu vacanţă măsurată, care mi s-a dus deja ducînd plozii la dentist, etc., încît nu-mi vine s-o arunc pe pelerinaj pios.
Aşteptînd să sosească ştirile bune (ca să vezi cum nimic nu înveţi) copilaşii drăgălaşi au spart uşa (epuraşul uşa rupe, şi chiar intrăm în anul iepurelui chinezesc : Gung hai fat choy!) şi am intrat şi eu în fandaxie cum s-o repar, că deşi mirlităria ar trebui să se ocupe cu totul în casele noastre, noi măcar trebuie să fim de faţă -- ceeace nu iese, etc. Iar una dintre lămpi a decedat, deşi i-am schimbat toate becurile, şi closetul se revarsă, şi maşina de spălat vase s-a curăţat, şi tocmai eu nu pot să fac depresie că mi-a luat nevasta poa-ntîi !
Noroc că pot să te bîrîi pe tine, că e mult mai simplu să faci literatură decît să repari uşa, sau chiar să faci patul (cu ştergături). Şi nefiind acasă, nevasta încă n-a observat uşa, pentru careWe thank with brief thanksgiving, Whatever gods may be(ba îi trimitem în mameţica lor). În schimb mă pune să învăţ neurologie -- cică s-o ajut, şi nici nu pot s-o refuz. Mi-am umplut capul cu habenula, foramen, putamen (aia o fi respecteuse) et la circonvolution de Broca, la deuxieme a droite, demandez au
Concierge
---------------------------------------------------------------------- m1187 ------------------------------
(The very famous chestnut about somebody's guts being sucked out by decompression in a plane toilet. ‘Disembowelment' or so)
Dragă Mona,
Avem conferinţă de mahşeifă, la care a venit un domn bine să discute despre mass storage, iar ca poză avea o catedrală catolică, ceeace mi-a plăcut cînd a căzut fisa în ciulent. Dar în rest e o existenţă foarte plată, cu nevasta în depresie oficială şi casa plină de mîţe căcăcioase -- necum ştiam eu că pisica e un animal curat. Încă o iluzie pierdută, şi nici o găselniţă găsită.
Parte din depresia nevestii e să citească jurnalul de dimineaţă, ca nu cumva să aibă de deschis gura şi spus ceva. Eu citesc pagina veselă, dar adevăratele perle stau ascunse adînc în mormanul de hîrtie, care în trecut folosea ca closet de cacaţe, dar acum, de cînd merg pe afară şi nu mai au WC oficial, se aruncă direct şi ne umple gunoiul. Totuşi am pescuit acest rar mărgăritar, cu titlu flamboyant sugerînd întregul spectru între Montezuma's revenge şi harakiri.
Cu o altă fericită ocazie, văzînd nevasta că eu mă joc cu mahşeifa casnică, fiind Duminică, a intrat in anxietate cu tristeţe profundă şi nerecuperabilă, pînă nu s-a pus pe băut bine, şi susţinea că s-a şi îmbătat, mai ales la puradei plus indicaţii de regie să-şi ţină botul. Dar cel puţin a dormit pînă dimineaţa. Talentul meu la consolat e tare redus, fiind optimist din fire, şi mai ales plin de empatie la problemele altora, că n-am destule proprii. Nevasta a rămas foarte satisfăcută de alcool, că stam librium de mult nu-i mai ajută, şi şi-a propus să bea de weekend, dar între timp bosişoara care o teroriza (sau de care i-era frică, nu-i tot una) a luat-o la discuţie să-i spună că e totuşi pasabilă, aşa că. Drept care de weekendul ăsta, nefiind de gardă şi nici alte probleme, a apucat-o burta (ca meine liebe Katze) şi şi-a petrecut ziua chircindu-se în diferite poziţii în pat.
La lucru nu fac chiar nimic, şi mă tot minunez ce harnic ar fi trebuit să fiu -- şi mă întreb cînd şi dacă o să observe cineva, nici o şansă, dar conştiinţa? roade (nu dă roade). Nici măcar de epistole n-am putere, cu atît mai puţin să-mi pierd timpul la conferinţă unde adorm de-a-n picioarele (pe scaun, să nu exageram, dar n-au cafea, sau au cafea cu coadă, la care nu rezist, deşi ieri abea am stat la coadă la closet cu multă lume bună, chiar prea bună, cu care n-am poftă să excret în comun, etc.)
Scatologique, pas eschatologique
Gică
---------------------------------------------------------------------- m1987 ------------------------------
Dragă Mona,
Visuri, maică, visuri! Astă noapte Justi m-a convins să dau un recital de pian, deşi, precum în realitate, tot nu ştiu să cînt, dar ce contează. Drept care am plecat în chiloţi, pe pogo stick (ca să nu transpir prea tare pînă la sala de concert). Pe drum m-am întîlnit cu o cocoană, şi i-am explicat că nu pot să cînt decît la mahşeifă, şi am reuşit să-i vînd un disc cu Bach de casă. Cînd am ajuns, Justi a scos din servietă nişte pantaloni pentru mine, să fiu prezentabil, dar n-am mai avut curaj să intru. M-am sculat în schimb, şi n-am mai adormit la loc, fiindcă closetul se trăgea singur (are toane şi în mod cert suflet, de cîte ori nu avem electricitate -- destul de des, fiind ‘furtuni’ la San Francisco -- closetul se goleşte de apă şi lîncezeşte cîteva zile.)
Ieri noaptea am visat că mi-am luat un răcitor şi îl duceam acasă, cu mamere, papere şi junele Gîgă, pe nişte străzi în pantă ca patria curentă. Eu şi cu Gîgă ne-am urcat pe el, şi a pornit repede la vale pe rotile -- foarte freilăh, dar mi-era frică să nu lovesc pe cineva. Am reuşit să-l opresc şi tocmai răsuflam uşurat, cînd iar a pornit, a nimerit într-un parking şi a lovit o maşină pe care a întors-o pe dos, ca un cărăbuş cu labili în aer. Am luat repede răcitorul şi am început să-l împing sus la deal ca să-mi găsesc familia, şi mă remuşcam dacă trebuie sau nu să anunţ că am pocnit maşina, cu sufleţelul atît de tulburat, că mi-a părut chiar bine cînd a sunat ceasul (nu mi-a sunat ceasul încă)
Iar ca succese în viaţă şi viitor de sănătate, am dat testul (teorie) să-mi iau un nou rişaion, şi am luat 100% încît nu-mi mai încap în piele. După care am exmatriculat una dintre mîţe - domnişoara Cleopatra, care nu ne putea suporta şi fugea să se ascundă de cîte ori mişca cineva. Se ascundea atît de bine, că nu puteai şti dacă e în casă sau nu, decît după apariţia sau absenţa căcăţeilor în baie -- locul ei favorit, probabil fiindcă intrăm acolo desculţi, pe întuneric. Am rămas cu doi motani, all male household după moda locală. Care în schimb au nişte paraziţi (pas moi, helas) şi trebuie duşi la doctor să facă băi sulfuroase, că miros parcă au ieşit proaspeţi din iad. O feerie.
Reducţia de caţe a avut efecte educaţe, fiindcă Nomi simte că tare aş exmatricula-o şi pe ea, şi toată dimineaţa mi-a spus cît mă detestă, dar seara s-a făcut dulce şi calină. Sau mi se pare, cică o ajut la moftică, dar nimic nu se lipeşte de ea, numai atenţie îi trebuie, ca nevasta admirabilă cu neurolgia. Dumneaei îşi revine (faites-la revenir au beurre) şi aproape că a invitat musafiri, dar mai bine am plecat cu toţii să sărbătorim Sf. Patrick, la care plozii m-au întrebat dacă avem vre-o relaţie cu Irlanda, şi eu am răspuns kvod hanasi (mai e?) Mi-era simpatic, că la vremea lui venea cu ştiri bune -- ce inteligentă metodă, cine aduce şlehte pesire capătă plumb topit în gît, that would take care of the freedom of the presse au canard enchaine. Sau poate suferă şi ei de logoree, ca
Subsemnatu
---------------------------------------------------------------------- a1387 ------------------------------
Discuţie între două hoituri (charogne infâme) -- I love music so! -- Composing? -- No, decomposing! Ceeace mi s-a părut o perlă de mare raritate, deşi am scos-o din lectura lui Gîgă, unde intelectualitatea mai puţin. Dar m-am indentificat (angehackt) atît de tare cu personajul literar, încît. I would gladly compose, in verse or in prose, and/or decompose …
După care, ca să nu mă plictisesc, au reînceput senzaţiile tari, că California împuţită nu lasă nevasta să practice, şi nu poate să facă cîteva luni în spitalul nemilitar care i se cer, şi am plecat la Sacramento -- capitala locală -- să vedem ce putem face. Ce căutam eu acolo, n-am aflat încă, dar nevasta are mare nevoie de companie, deşi marea majoritate a timpului tace, şi dacă nu, dă ordine.
Bineînţeles că nu ajută nimic, vor neapărat nişte hîrtii de la universitatea din Roma (‘La Sapienza’) , care au aceeaşi şansă să ajungă ca mine prim-ministru (‘minestrone’) . Dar în schimb vice-consulul italian (in charge of vice) şedea vizavi de oficiul de quality insurance (aşa se cheamă şerpii de nedat liberă practică la străini) şi ne-am plimbat pe jos de vre-o patru ori între unul şi altul, pînă a compus nevasta un papir satisfăcător, care poate o să-l ştampileze sapienţa, moyennant la buona mancia… Iar între Ana şi Caiafa era şi un restaurant, unde am mîncat peşte fript şi calamari rings, că dacă nu sîntem la lucru, se cheamă că petrecem.
În restul timpului mă cutremur la ideea că face dumneaei depresie din nou -- care din păcate a fost de-adevăratelea, că psihiatrul la care se ducea s-o lasă-mă să te las de fumat, i-a spus nu cumva, şi i-a propus să intre la balamuc pentru odihnă -- iar ca desert mă gîndesc ce bine o să fie la vară (nu numai cald) cum vin mameţicele ambedue cu criticuţa, încît nu pot decît să laud pronia divină, xebekol dor vador omdim aleinu lekalotenu, aranjament perfect ca cum l-aş fi făcut
Eu
---------------------------------------------------------------------- a2187 ------------------------------
Care accident? Sper că nu-i serios, deşi tu cam sărbătoreşti paştele şi alte sărbători cu oase rupte. Iar data fatidică 5.3.87 citită à l'americaine e în Mai, chiar dacă nu pe 35 Mai, totuşi impresionant ca viziune profetică.
Dar şi eu am mari realizări, că de Sf. Şobăs sau Duminică m-am culcat dupămasa la 4 şi am dormit cu uşoare întreruperi pînă a doua zi dimineaţa, încît mi-am zis că am intrat în anul morţii, sau e semn de la cel de sus să mă întorc în Ţara Sf., că tot balamucul -- plozii mişcînd, televizia vuind, etc. nu mă mai ating.
În altă ordine de idei, nu degeaba ţinem nevasta la studii, că parcă a început să mă creadă că nu dorm destul, de cînd a aflat de sleeping apnea şi a observat că sforăi ca Niagara. Ea, în principiu, trebuie să scrie o lucrare cu research, şi bosişoara ei dulcamară e interesată în somn (cine nu e? doar vacele cu pretenţii la optimism susţin că-i timp pierdut). Drept care i-am cumpărat o carte cu poze de colorat -- for real -- ‘The brain anatomy coloring book' , din care poate o să afle cum sînt puse toate bucăţelele alea împreună, cu sute de nume pseudolatineşti. Cît despre bossica, cel puţin n-a agresat-o pe bază de licenţă californică, şi i-a şi promis că o să fie bine (la vară cald? anul trecut era o ceaţă şi răcoare, parcă le-aş fi comandat eu à la carte de tobă . Acum e o căldură nebună, musai să batem recordul la temperatură în Aprilie). Şi dacă ţinem la tobă şi bătut recordul, tocmai discutam cu mahşeifa şi ea îmi recita poezele : There was an old pirate named Bates Who was practicing rumba on skates. He fell on his cutlass Which rendered him nutless And practically useless on dates. Ceeace poate servi ca test de educaţie literară -- notice the fruity diction.
Ca să vezi ce dulce e mahşeifa -- nu degeaba o cheamă UNIX, că nu mai e alta ca ea, cu program de jocuri, spînzurătoare şi I-Ching chinezesc, pentru aflat viitorul, trecutul (şi le plus que parfait du subjonctif, se putea fără?) Iar în alte locuri partea asta din sistem e închisă, zicînd doar ‘permission denied', dar aici sînt multe personaje serioase ca mine, şi merge /usr/games -- o mehaie, cu adicţie complectă. Simt cum nu mai funcţionează vorbirea deloc, nici văzul fără ecran, mirosul mai bine lipsă (tout pue), iar toate valorile tactile în loc de artă de plastic, se concentrează pe clape de scris, şi încet-încet (ba chiar mai repede) mă transform în Terminal Man, deşi om n-am prea fost eu la vremea mea, maximum
Featherless biped
---------------------------------------------------------------------- a2987 ------------------------------
Yente himcia 'Le pisstand' lamaxtinot baqir -- haitonim
Asta zic şi eu new-improved! Notice the naughty frenchified name, masculine to symbolize the fate of male chauvinist pigs.
Vezi ce folositor e jurnalul de dimineaţă, şi cum progresul se ţine după noi cu alacritate. Ca să nu mai spun de domnişoara de la işicoală -- nu fiică-mea, dar nici mult nu-i lippseşte -- care a dat tot universul în judecată că nu vrea să disece broasca. I-au spus că biologia e oricum facultativă (ce nu e în America?) şi poate să renunţe, sau să ia o notă mai mică fără laborator. La care dumneaei a protestat că-i trebuie note mari, să intre la universitate -- la zoologie! Toată meghila a ajuns la televizor -- de unde aflu eu aşa ceva? -- iar minţile luminate au dedus că chiar are drepturi constituţionale vaca (la vache, la grenouille et Lafontaine)
Cred că am intrat în anul morţii, că mă scol înainte de ceasul cu cuc -- ori mai bine zis trîmbiţele Ierihonului -- plin de voie bună şi energie, tocmai cînd nevasta intră din nou în depresie că a plecat motanul şi nu vine minunea din Italia, etc. Şi am avut o revelaţie, cum am uitat tot ivritul în trei luni, că mă întrebam how do you spell it ca orice neaoş, tot aşa şi moftica divină -- cred că s-au închis circuitele, că ieri murind de plictiseală încercam să heşbonizez ceva -- bolovan! (sau vole-au-vent, să fim mai delicaţi). Iar dacă nu vrem să spunem scleroză, zicem evoluţie, ori je me sens devenir die şi hăis şi cea
mai mare perlă de cultură
---------------------------------------------------------------------- may2187 ------------------------------
În loc de rugăciune de dimineaţă -- Gîgă mi-a cîntat aria sa de la chapel, unde studiază cu foc tot judaismul fără fard de care chiar nu ştiu cum am scăpat eu. Din care mi-a zis că s-a prins de el doar ‘me, Mohawk' -- mi kamoka baelim, Gotteniu? Şi să nu crezi că a auzit boul (sau vaca, sau americanul maţui) de ultimul mohican, doar coafura a rămas din ei, foarte la modă ad lehodaa jadaxa. Dar pe de altă parte, şi coloniştii francezi tot asta au văzut -- Hurons (sie ist eine Hure) În altă ordine de idei -- imitatio Christi -- am avut şi eu un accident, pocnind maşina, care s-a îndoit oarecum, dar eu, în afară de acreală, n-am păţit nimic (îndoieli am avut întotdeauna -> cogito -> ergosum ) De fapt, e un fel de aventură cu capra-n casă, că totul s-a rezolvat relativ repede, maşina fiind deja întreagă pe banii asigurării, aşa că devin relativ vesel pînă nu mă dau ăia în judecată, în stil american.
În rest, imbecilitatea profundă şi căcatul gros, incommunicando absolut şi revelaţia ioc. Totuşi, într-o dimineaţă de weekend, fără nevastă dar cu casa de dereticat, am pus-o pe Nomi să strîngă rufele, fiind educativ să pună şi plozii mîna, etc., etc., dar mai ales fiindcă ea mai deosebeşte boarfele ei de ale lui Gîgă, sau ale nevestii, sau. Drept care a făcut tragedie în stil mare, cu bocete şi strigături la cer. Zice ea: Nu vreau să trăiesc! Zic eu: Mie-mi spui? Zice ea: Vreau un cuţit! (fără referinţă la Cio-cio-san). Întîmplător (nu e întîmplător) e un cuţit mare acolo, care se bagă în maţele closetului ca să nu se tragă singur, vide supra op. cit. Dar vezi că nu e suficient de ascuţit! Zice marmazela: If you didn't let Mikey use the knives to chop wood for his tree house… Zic eu: I could let you use the knives to chop your arteries. La care s-a calmat cît de cît.
Emile, ou l'education chez les Hurons
Makarenko
---------------------------------------------------------------------- jun2387 ------------------------------
I need information! urgently : who's the speaker of the house (nevasta tace, aşa că...) who's the supreme justice (theodicea) what's the tenth ammendment (lo tirţah, pardon, commandment) etc. că Marţi într-un ceas bun mă duc la examenul de cetăţenie, unde au asemenea pretenţii. Şi ca să fie mai strîmb mi-a venit interviul numai mie, nevasta fiind programată pe 22, probabil ca s-o enerveze niţel, că prea ieşise din istericale.
Iar de sfîntul Şobăs -- unul dintre ele -- am ajuns la barmiţva unei domnişoare din clasa lui Nomi, cu care era mare prietenă încît am dat şi noi de părinţi, care sînt simpatici şi nu i-am putut refuza -- doar nevasta a scăpat fiind de gardă. Cu care fericită ocazie aveau o orfestră care cînta tare bine numai cîntecele israeliene de pe vremea mea, că mă simţeam la Maabarot la kumziţ încercînd să dansez krakowiak (cu acelaş succes atunci şi acum) Drept care mi s-a făcut multă greaţă şi selfdeprecation for naturalization (că tot ce-am făcut pînă acuma cel mult unnatural acts sînt) dar m-am consolat la ideea că mai pot deveni cetăţean elveţian, eventually ...
Swiss Miss, or
I miss the Swiss
---------------------------------------------------------------------- jul1787 ------------------------------
Dragă Mona,
Poveşti cu pisicologi: nevasta l-a dus pe junele Gîgă să-l măsoare, să vadă dacă are learning problems, deoarece scrie ca o mîţă (pe de altă parte e atît de dulce, că deşi profesorul lui ne-a bătut nouă capul cît de prost scrie copilul, lui nu i-a dat lecţii în plus, ba l-a şi trecut la scris). Cum a ajuns plodul acolo, s-a apucat să sperie psihologul (epater les bourgeois?) cum are de gînd să se sinucidă -- respectiv a fost în camp, şi ceilalţi copii l-au ameninţat că-i pun un şarpe (de care i-e tare frică, probabil de la Adam cu Eva) şi a intrat în istericale, că ne-a chemat directorul să ne spună, dar eu am trecut cu vederea, că doar, etc. Domnul psi, în schimb, s-a impresionat şi ne-a dat nişte formulare lungi să umplem amîndoi părinţii, cu care aşa bine am petrecut -- am pus ‘true' la spare the rod and spoil the child, şi ‘false' la both parents enjoy children, şi multe dintre astea, încît sper să ia odorul şi să-l depună la azilul de copii găsiţi, poate o scăpa de influenţa mea nefastă (nevastă?). Atît de uimitor e să mă întrebe cineva ce părere am, că mi-am pierdut complect uzul raţiunii.
Printre alte visuri roze, mă gîndeam ieri cum o să cîştig milioane la loterie, că am jucat Sîmbăta trecută şi sînt plin de speranţe, şi îmi făceam planuri cum să mă duc să studiez langues de chat şi muzicuţă, şi mă întrebam dacă trebuie să donez ceva la Tel-Aviv, fiind filantrop (pe dracu, numai mahşeifa o filez, nici măcar la poker). Iar scormonind printre second-hand books am dat de ultima cărţulie a domnului burghez şi gentilom, ‘The pianoplayers’, cu care m-am delectat quantum sufficit (nu ajunge, nu ajunge) mai ales unde scrie el că aria domnului Bach e imnul striptizoaicelor: (h)air on the G-string. I-am povestit acest banc lui Nomi, care are chiar cunoştiinţe în materie -- a cîntat la violină (l'on du violon, l'ette de la violette) trei săptămîni pînă i s-a făcut lehamite şi pe loc mi-a zis să nu discut aşa ceva în pub(l)ic. Săracii copii, unde au nimerit!
Père de famille (worried)
---------------------------------------------------------------------- jul2987 ------------------------------
Dragă Mona,
Which is the planet nearest to you? Your anus -- even nearer than Earth. Acest banc divin l-am aflat de la progenitură, şi plin de speranţă îmi ziceam că ar fi invenţia ei, dar pare-se că nu (nu-s genii în familie, nici măcar un génie heure). Totuşi…
Iar nevasta încîntătoare are din nou bucurii cu California, care în nici un caz n-o s-o lase să lucreze. Pare-se în schimb că o s-o trimită armata să facă rotaţii pe la alte spitale militare, ceeace ar fi o soluţie strălucită, să nu ne mai pierdem timpul cerşind la Sacramento şi bocind fără roade (eu plin de demnitate, dar de fapt green cardul a ieşit exact pe bază de bocet, că s-a muiat inimioara domnişoarei din Hampton, care ne-a pasat la domnişoara din Richmond, care ne-a pasat la domnişoara din Philadelphia, care a rezolvat totul peste noapte, în loc să mai aşteptăm cîteva luni. Dar vai, la viperele locale nu merge. Poate că e ceva cu Dixie, nu degeaba bîrîie Nomi că vrea în Virginia).
Cît despre green card, am dat amîndoi examen de cetăţenie, şi o să se termine totul cu bine într-un viitor rozbonbon cu picăţele. Deocamdată a venit vacanţa cu trenul din Franţa, după o mie de ani a luat şi nevasta cîteva zile să se odihnească, drept care plecăm la San Diego să petrecem la apartamentul pe care îl avem o săptămînă pe an -- şi e deja plătit, gata de lăsat mmoştenire la copii. Ce o să facem acolo nu ştiu, dar garantat nu mare odihnire -- începe şi se termină (en queue de poisson) cu 12+ ore în maşină. Noroc de lucru, unde mă reculeg nestingherit -- doar condusul mă deranjează. Să bat în lemn, şi dumneaei trage ceva mai uşor, încît ajunge acasă pe la 4-5 -- nemaiauzit -- unde poate petrece cu mameţici multe şi mărunte. Ele deretică cu foc -- doar la distracţie obosesc repede. Mă consolez la ideea că am să fiu şi mai ramolit, şi chiar mult mai devreme, pe sufletul copiilor, who fully deserve it! Cu cultura cam puţin (merg împreună -- la parc -- cultura şi odihna) doar mîţa a învăţat să cînte la pian, că dacă mă vede acolo pe loc se urcă pe clavir. Sper că nu e o formă de art appreciation la adresa mea, doar poftă de scărpinat după urechi. În orice caz mă întrece la virtuozitate, folosind toate degetele care le are.
Să glorificăm motanul Că are graţii cu toptanul!
---------------------------------------------------------------------- au87 ------------------------------
Dragă Mona,
Pregătindu-ne de vacanţă am fugit repede să luăm literatură de mîna a doua, unde a apărut spre uimirea generală notre père Ubu qui n'est pas aux cieux, ci a coborît pe astă lume să ne înveţe minte: avis aux capitalistes et perd-de-familles. Cu care m-am indentificat, etc., etc.
După care am plecat pe un pustiu lîngă San Diego, cu o căldurică virgulă ca în Ţara Sf. -- eu trăind la San Francisco am uitat cum este să te usuci şi să numeri paşii în plin soare, între două petece de umbră. Şi cînd vroiam să mă ascund la mizugavir, cîrîiau mameţicile că le e frig. Ideea de bază era să nu ies din casă, şi a funcţionat relativ, nevasta fiind obosită şi progenitura davkaistă, nevrînd să meargă nicăieri unde ni se părea nouă rezonabil -- respectiv la grădina zoologică, dintre care sînt multe şi faimoase pe acolo, dar plozii sînt prea maturi (mături?) pentru asta.
Pe de altă parte trebuia să întreţinem famelia cît de cît, aşa că ne-am urcat pe Mount Palomar la observator, unde se vede doar maşinăria enormă -- nu te lasă să vii noaptea să vezi stele verzi. Apropos, am citit pe undeva că există exact o stea verde vizibilă cu ochiul liber. Apoi ne-am dus la mall să luăm şmote lui Nomi -- doar la asta o duce mintea, şi pe mine mă apucă bîţul şi damblaua, dar ce ajută? Am fost şi în Mexic -- la doi paşi, dar fără piramide şi azteci, numai şmote şi obiecte de artizanat, şi o mulţime de cerşetori cu mutre indiene de îngropăciune şi disperare totală, care s-a lipit şi de mine, zicîndu-mi că exact aşa ajung şi eu, etc., etc. La asta o să ne ajute şi Amerişca, că vor să introducă examene periodice pentru doctori, hotărînd că dacă ţi-ai luat odată licenţa asta nu te califică pe viaţă, ceeace mi-a făcut aşa o lehamite, că nu mai dorm noaptea.
În fine, era pe acolo o mare bază navală fără apă, dar cu avioane -- cum e şi la noi la Moffett Field, basis lemofet pentru moftangii -- unde aveau show de aviaţie cu echipa lor de aerobatică, la care Gîgă şi-a dorit mult, dar domnişoara Cuţitaş contra. Drept care am plecat la şase dimineaţa, că începea la opt şi toată lumea bîrîia cum să ajungi cît mai devreme să scapi de pcac -- au fost 400000 de gură cască.
Surpriză! afacerea începea la prînz, restul timpului era pentru admirat avioane care zăceau pe acolo în static display, meilă, dar a durat pînă la trei şi am tot stat în soare, încît m-am întors ars şi roşu ca spionul soveitic, şi mă cojesc ca un şarpe -- zice-se că de aia sînt şerpii simbol lerigios, că-şi schimbă pielea şi se regenerează, să vedem, să vedem …
Iar piloţii făceau pornografie aeriană, cu avioanele zburînd burtă la burtă, iar pe pămînt cel mai mult mi-a plăcut un avion mare de transport, că ne-am băgat în cabina piloţilor şi ce să vezi, printre toate ceasurile alea cu cuc şi fără, era şi un pat cu păturică, aşer şava et libi.
După ce s-a terminat totul cu bine, iată-ne la loc in cuibul nostru cald -- mai bine zis cu ceaţă şi răcoaree -- şi la mahşeifa amichevolă (user friendly) care ne comunică ultima perlă de cultură
Test tube babies should not throw stones. Eu încerc să educ plozii să nu arunce -- cel mult pe mine la gunoi -- cu acelaş succes remarcabil in all my endeavours.
---------------------------------------------------------------------- au1887 ------------------------------
De data asta am nevoie de eiţă tehnică, urmînd să intre toată familia la balamuc -- cunoşti vreunul cu musical therapy pe Bach?
Ieri în fine am ajuns la psihologul lui Gîgă, care ne-a explicat că plodul e deprimat şi noi nepăsători -- asta a citit el din chestionarele noastre, partea a doua (îmi zic eu) corect. L-a pus pe Gîgă să-i deseneze o scenă de familie, la care a obţinut o excursie pe vulcan -- activ, eu trăgînd pe frînghie nevvasta şi plodul spre culmea-n flăcări. Oops! zice puradelul, I forgot to draw the line to Naomi! Asta mi s-a părut mie foarte significant, că abea aşteaptă să scape de surioara adorată -- şi ea de el, marele ei vis e să plece undeva fără Mikey -- dar domnul psi a zis că e o situaţie explozivă. Asta deşi Gîgă i-a explicat că după ce ne-am urcat sus la vulcan ne-am dat şi jos, iar noi i-am spus că chiar am încercat pe vremuri să ne urcăm pe Mount St. Helens, care e un vulcan adevărat care a explodat în 1979, omorînd cîţiva turişti, dar nu prea mulţi, fiind pe pustii în Washington sau Oregon.
Dar probabil e îngrijorător că n-a arătat mişpuha la televizor, sau la masă împreună, sau în vreo activitate normală, ceeace mă umple de mîndrie. Dacă tot ţinem la literatură şi artă, interpretarea mea e că simte sărmanul copilaş cît de precară e existenţa cu noi -- şerpii, ciupercile şi vulcanii sînt doar simboale ale ororii esenţiale de care garantat nu scapi, în special sub aripa mea ocrotitoare. Mai ales că le şi explic zi şi noapte că viaţa e un căcat, ca Buddha(1) -- I show you pain and I show you the cessation of pain -- numai că partea asta n-o cred dumnealor, nevrînd să se ocupe de hobbies, cultură şi informaţie inutilă en gros şi en detail.
Îmi zic că printre atîtea alte lucruri care nu mi-au ieşit o să fie şi educaţia copiilor, dar chiar să ajungă la psihiatru? Pe de altă parte, poate nu trebuie crezut pisicologul nici cît bancurile lui papa Froid(2). Ceeace de fapt vroiam să aflăm -- a ieşit o diferenţă de un an jumate între mintea plodului şi coordinaţia sa, atît la labe cît şi vizual, şi de asta scrie ca un caligraf japonez.
Cred că nu trebuie să te conving că personal sînt certifiably lunatic, dar nevasta mi-a sosit cu o perlă atît de mare, că mi-am pierdut tot simţul umorului şi descurcăreţiozitatea, şi habar n-am ce să spun sau să fac. Dumneaei acum multe secole a făcut un examen de neurologie -- foarte prost, dar pare-se că aşa păţesc toţi, fiindcă se dă examenul exact în perioada cea mai grea a anului întîi. De altfel nu contează, că trebuie dat din nou în fiecare an, şi o să fie mai bine etc., şi rezultatul e pur informativ -- nu e un examen de calificare, doar bosişoara poate s-o critice, ceeace oricum face. Asta n-ar fi nimica, dar vezi că virgulă consoarta a cam copiat ce nu ştia de la vecin, după care a intrat în fandaxie acum vre-o trei săptămîni că o s-o prindă (nu e imposibil, mai ales că examenele se citesc la mahşeifă, dar ce şanse sînt să dovedească aşa ceva?) şi că o dau afară din armată, cetăţenie americană şi helka min haolam haba! Drept care a intrat în depresie neagră şi inexplicabilă -- eu n-am ştiut de unde i se trage, nu că i-ar lipsi motivele cu Californiafurisită care nu-i dă licenţa. Mi-am zis că e probabil reacţia ei -- se transformă în papa Jack, cu multă grijă să n-aibă plăcere de nimic, în orice caz nu de vacanţă, dar cînd în fine au venit rezultatele şi mi-a comunicat povestea cu copiatul, sau căpiatul…!
Eu aveam asemenea idei în clasa a şasea, dar cred că mi-au trecut de atunci -- uite cum progresăm, every day in every way I'm getting better and better, am învăţat să fac şi footnotes după cum bine vezi. Aşa că te las pe această notă(3) optimistă,
Candide ------------------------------------ 1 Soacră-mea plîngea de ciudă C-am lăsat-o închisă-n budă. 2 calde şi reci 3 fut notă
---------------------------------------------------------------------- au2587 ------------------------------
Ca să mă aflu în treabă, mi-am făcut concordanţie la epistole, ca cum în povestea celebră cînd au numărat cuvintele în arabă, dar fiind din ziare, a ieşit că cuvîntul arăbesc cel mai frecvent e "ţionism" . La mine rezultatul e: nevasta 31 chiar 20 trebuie 18 poate 15 mahşeifa 15
Ceeace mi se pare foarte relevant, mai ales nesubstantivele: "chiar", "trebuie", "poate". Or fi frecvente de la mama lor, dar cred că la mine exprimă uimirea că nu se potriveşte socoteala de acasă cu cea din tîrg (n-am numărat cuvintele scurte, că probabil ar fi ieşit şi "dar" foarte des.)
Iar nevasta are motive bune să fie geloasă pe mahşeifă, care se ţine după ea, şi în sufleţelul meu spurcat cred că o şi bate la afecţiune. Apropos de nevastă, am vizitat palatul domnului Hearst care şi l-a construit pe munte, sub formă de catedrală spaniolă. Dumnealui şi-a luat consoarta ca cadou de iomuledet arbaim, dar vezi că oricît a amînat şi ales (comparison shopping) tot a găsit-o fără aripioare: n-a vrut să-l lase să-şi pună clopoţel la turnuri, fiind prea de tot. Drept care a aşteptat să se plictisească dumneaei de reşedinţa pe pustii, şi cînd a plecat nevasta definitiv la New York şi-a pus carillon (şi şi-a luat amantă de la Holywood). Avea deja 60 de anişori plus şi cinci băieţi. Şi povestea asta mi se pare relevantă.
Umblînd după meţii am găsit trilogica, care în parte se petrece la Bucureşti, dar mi-a cam rămas în gît, deşi domnul Burghez o recomanda tare. Dacă ţin bine minte, ţi-a plăcut la vremea ei. Am vrut să-mi iau şi Montesquieu, mai ales pe bază de comment peut-on etre Persan, dar vezi că opera complectă -- nici măcar -- costa 32$ la mîna a doua, aşa că aştept la Şiva cu mai multe mîini.
---------------------------------------------------------------------- sep2287 ------------------------------
Ce bine că mai ai vre-o ştire bună, şi ce păcat că chiar nu e nimic din care să trăieşti, afară de muzicuţa divină! Mai ales în concentraţia incredibilă -- cele mai grozave concerte de Mozart (unicele în minor, care la dumnealui e totdeauna semn de capodoperă majoră) şi concertele de două piane de Bach, pe care de nu ştiu cînd le vînez (ele nu se cîntă la radio, sau eu nu dau de ele la prăvălie, sau nu le caut destul, sau pur şi simplu mi-e frică să aduc pe Dumnezeu la mine sub pat, unde stau casetele).
Nu ştiu dacă ţi-am povestit, dar în tinereţile mele -- cum am început lucrul la Ames -- m-au trimis la o conferinţă la un hotel de lux la San Francisco, unde aveau muzikat reqa la closet atît de extraordinară, că mă mir cum de am ieşit de-acolo (poate nu, sufletul meu veşnic la closet). În afara closetului nu se auzea muzicuţa, ca să poată conversa lumea de cele lumeşti, dar înăuntru! Tot ce aş fi putut să visez şi să-mi doresc în clipe de grandomanie, cînta acolo viu şi natural -- inclusiv concertele de două piane (unul sub formă de oboi+violină), Mozart (concertul ala turca, sinfonia concertantă cu violă), muzică de cameră… Cred că eram în paradis, dar, ca tot boul, am plecat să mănînc pîine cu sudoarea frunţii. Şi ce civilizat să cînte la pian, că în general animalele ţin la harpsicoarde (care nu sînt chiar aşa de rele) dar cînd ajung la instrumente de epocă, sună exact ca postul incomplect prins la radio, cu paraziţi built-in.
Iar Floretuţa de mult ne-a comunicat că Bechstein şi Steinway fac marfă proastă şi-i bat japonezii, după cum a observat criticul. Eu eram foarte supărat pe Steinway că-şi făceau reclamă neruşinată -- ‘Your child needs the best sound’, parcă ar fi simţit creatura vre-o diferenţă şi n-ar trebui ani lungi de practică să scoţi din pianolă sunetul artistic.
Măcar şi limba sacră -- sau limba soacrei -- ne mai ajută cu revelaţia, că văzînd acolo
Bamizraj harajoq, bo mekabdim umoqirim et hagixa am citit
Bamizraj harajoq, bo mekabdim umoqirim et hageisha ceeace mi s-a potrivit chiar mai bine, după cum scrie coana Joiţica: I am the jewel Of Asia: The geisha.
Dar din păcate am ajuns la ştiri, bune ca deobicei. L-au controlat pe junele Gîgă şi n-are testicule -- doctorul zice că au fost şi au dispărut, şi că trebuie să-i facă pubertate artificială, peste vre-o trei ani, că acum are nouă jumate, şi implant estetic. S-a şi apucat să-i spună direct că n-o să aibă copii. Pe mine m-a apucat nebunia că face plodul psihoză -- mai are tot timpul, deşi acuma pare calm şi zice că are deja destule probleme şi fără copii -- şi nevasta a intrat în fandaxie. Cred că am fost bine şocat, deşi renunţ cu uşurinţă la dinastia Lustman, dar parcă îl vedeam pe papa Freud hlizindu-se la ideea cu fiul gata castrat. În fine am ajuns cu consoarta la psihiatru, care zise că dacă era şchiop, ar fi văzut toată lumea, dar aşa nu-i nevoie să ştie nimeni, ceeace mi se pare prea rezonabil. Între timp m-am mai calmat, că problemele altora sînt foarte uşor de suportat. Şi cred că mă complac la psi, că-i spun toate gugumăniile (el nu spune nici ‘How interesting' nici ‘How right').
În acelaş timp am făcut şi eu o boală misterioasă, cu febră care nu trece şi ganglioni umflaţi, că mă şi vedeam pe lumea cealaltă şi mă întrebam dacă plăteşte asigurarea la sinucidere -- că doar n-o să petrec cu toată chemoterapia etc. Nevasta nici n-a vrut să ştie, să nu mai capete vre-o surpriză ca cu Gîgă. Dar a trecut, şi pare-se că era boala de zgîriat de mîţe, pentru care avem toate condiţiile, şi care e definită la carte ca o gripă rea cu ganglioni, care trece cînd vrea ea, că nu există tratament. A durat două săptămîni -- doar alergia la azot e cronică.
---------------------------------------------------------------------- nov87 ------------------------------
Grevă de hadaşot în Israel -- nu mai sînt accidente.
Nu credeam să mai văz aşa ceva în jurnal şi iată-l viu şi natural, dar să nu exagerăm, e jurnal american, şi toţi ştim ce bine se pricep ei la toate celea. Sau în alte cuvinte, merită să citeşti tot rahatul ca odată la o sută de ani să vorbească chiar pe limba ta, sau să tembelizezi la tembelizor pînă ce odată la o sută de ani să se exprime -- I love you! -- Who cares, I love myself. sau chiar să te deprimi cu moftica divină, ca odată la o sută de ani să ai o vagă idee care, poate ? Ba să mă sărute undeva.
Iar aveam de gînd să vin în ţara sfîntă, sa fiu acolo de ziua lui mamere, 4 Decembrie. Ceeace era cu mari mizerii, fiindcă: • nu mai am vacanţă oficială, şi trebuia să-mi iau fără plată • mi-au furat actele şi n-am green card, aşa că e complicat de revenit la posibilităţi nelimitate (trebuie iar să mă duc la imigraţie noaptea să aştept cu milioane pe jos pînă se deschide biroul să iau tor, etc. ş.a.m.d.) • trebuie aranjat cu boşii şi bosişorii de la NASA, şi nevasta admirabilă care cică îmi duce lipsa • trebuie cumpărate biletele cu o lună înainte, ceeace detest (cum fac planuri, e etgar pentru Gotteniu să mi le strice, şi ce crezi, o să reuşească oare?) şi mai ales, nu vreau în Israel, că mă simt cu musca pe căciulă. Degeaba mă consolam cum mai dau de tine, că cînd am comandat biletele am intrat pe loc în isterie şi manie omicidală, încît aproape am pus plozii să cureţe casa. Dar vezi că banca care mi-a trimis credit card pe care am pus biletele a omis să trimită şi nevestei, considerînd-o neimportantă (după cum am zis, ce ştiu americanii?). Le-am dat un telefon să le spun să mai trimită una, la care s-a confundat probabil cu anunţul de acum două luni că mi-au furat actele, şi bekiţur au închis contul tocmai cînd vroia TWA banii. Deci la anul -- şi la vară cald.
Nu se poate spune că ar fi căile domnului prea misterioase, şi mă simt aşa uşurat. Păcat de mamere. Dar asta intră în subiectul general de bucurie de la copii, viitor de sănatate, spor la lucru şi succes în viaţă, despre care experientia docet (experientia doesn't)
---------------------------------------------------------------------- nov2787 ------------------------------
Ieri fiind Sf. Thanksgiving i-am comunicat lui Gotteniu că n-am de ce să-i mulţumesc -- necum ca rabinul din dinastia de Pizdeţ: ‘We give thanks because we are able to give thanks'. Dar mai ales sînt foarte ofticat că nu m-au naturalizat din lipsă de green card, şi trebuie iar totul luat de la-nceput, încît mi s-a făcut aşa o lehamite, că i-am zis nevestei că poate mă las, la care s-a urcat pe pereţi, etc. Ea poate devine americaţă poimîine, cu copilaşii drăgălaşi -- totul pentru ei, mititeii (şi momiţele, că patricieni garantat nu sînt) -- dacă nu urmează alte surprize plăcute, din care sigur sînt multe pregătite pentru noi.
Drept care Mr. World (adon Olam) ne-a aranjat această dimineaţa însorită şi înmiresmată, cu jurnalul în plină glosolalie poetică, că am ieşit din casă im ţlil mandolina balev, şi am fugit cu alacritate prin bezna de la 5 noaptea la mahşeifă să-ţi comunic. Un singur regret: I will never be
The co-author of ‘Passing Gas' P.S. După care am văzut şi povestea cum să fugi repede de artă şi cultură, să nu te depeizezi de Akronul natal, şi m-a reuns pe suflet cu… miere. În altă ordine de idei, şcoala lui Nomi se termină, neavînd clase mai înalte, şi trebuie să meargă în altă parte la anul (pentru care începe balamucul de pe acum). Printre altele o şcoală la Grenoble în Franţa(!) -- sînt sigur că există Grenoble şi în northern South Dakota, dar -- unde ea pofteşte cu foc, şi eu şi mai cu foc, zicîndu-mi ce europeană? civilizată? cultivată? poligloată? gentlemană? o să devină. Unica mică problemă sînt banii şi nevasta care cică o să-i ducă dorul, plus mărunte considerente că nimeni nu ştie nimic despre şcoala aia, şi dacă e o pepinieră de curve (cum am citit la domnul Burghez în ultimul roman)? Măcar.
---------------------------------------------------------------------- j88 ------------------------------
Întîi, diferite bancuri şi panseluţe: • Reclamă enormă pe marginea drumului: Is this all you have time to read on your way to work? • Cold, adj: When the local flasher is handing out written descriptions. • One thing about the past: It's likely to last. • Why did the guru refuse novocaine ? He wanted to transcend dental medication. • If you don't pay your exorcizer, do you get repossessed? (repossession e cînd nu-ţi plăteşti ratele şi banca îţi fură maşina cu şperaclu)
Toate astea de cînd am descoperit programul de leţte naies (apropos: am un dicţionar de idiş de unde am extras apendectomie -- blinde kişke oisgehackt) unde bineînţeles sînt vrute şi nevrute, net.jokes, net.jokes.funny, etc., cu care petrec ca un nebun, de cînd m-a felicitat bossul local cît de harnic sînt şi ce frumos stau fix la micul ecran -- de-ar şti ei cu ce mă ocup! Dar de fapt tot ce trebuie făcut fac oricum, aşa că pe bună dreptate mă semipreţuiesc (fiind atît preţios cît şi nepreţuit).
Iar la net.lang am dat de un domn care vrea să vorbească portugheză, dar aia din Brazilia, şi la dumnealui în Cacanada sînt doar portughezi europeni (se învîrt mulţi în North Atlantic, vînînd bacala). Drept care acelaşi domn şi-a transferat interesul la idiş, hotărînd să vorbească în casă cu copiii doar mame-luşn, ceeace m-a deranjat oarecum…
În schimb la net.music.classical nu ştiu cine a hotărît că trebuie să dea note la compozitori, şi mă ungeam la suflet văzînd cum capătă Mahler -20. Foarte vulgară idea, dar mai sănătoasă decît pare, că postul clasic local transmite numai Arne, Boyce şi Dismal Zelenka, de mi s-a aplecat, şi tare aş dori să nu aflu de nici un compozitor (nici de madam compozitor: asta era coana Schwartzman la makolet) de care n-am auzit în ultimii 40 de ani, zicîndu-mi că o fi vre-un motiv bun pentru asta. În general am unele subiecte care le consider închise -- moftica fiind printre ele -- of which don't tell me more than I want to know.
Dar toate astea n-ar fi nimic, pe lîngă petrecerea cu lăutari cu imigreaţa, că m-au chemat la interviu şi tremurau maţele în mine ce idei strălucite or mai fi avînd. Că deocamdată nevasta e americaţă cu paşaport miniatură, copii la carte de verde pe drum de seară (nu le dă cetăţenie pînă nu capăt eu) şi eu sînt complect în vînt, fără documente furate. Iar în scrisorica de invitaţie cereau nişte hîrtii care nu se mai fabrică în ultimii zece ani -- dar tofesul nu se schimbă. Le-am dat telefon să aflu ce-i aia, unde mi-au spus că vor chitanţa de cînd am cerut green cardul nou, pe care de mult am pierdut-o, probabil în mod Freudian (SchadenFreudian) că îmi spusese pachidermul s-o păstrez. Deci eram foarte disperat şi mă simţeam gata expulzat, cînd de fapt cocoana văzîndu-mă de faţă azi dimineaţă, şi deducînd că sînt dulce şi charmant, nu numai labor certified, zise că nu-mi trebuie green card decît dacă vreau în huţ-laarţot (daţi-mi voie pîn-afară, c-am luat purgativ aseară), doar să stau cuminte şi o să mă cheme ei să mă re-jur pe ce-am mai sfînt.
În fine, foarte plicticos probabil, dar eu am tot făcut baie de adrenalină, so I remain,
Curăţel şi spălăţel P.S. Cum m-am întors acasă de la lucru după imigraţiune, era şi greencardul acolo, că dacă nu-i nevoie, vine repede. Deci iarăşi vin în Ţara Sfîntă (dacă nu se opune ribono şel oilăm). Cum îmi adun energia, şi chem aerolinea să vedem…
---------------------------------------------------------------------- f88 ------------------------------
Dragă Mona,
Omul cît trăieşte, învaţă (ne-omul?). În orice caz, în adicţie absolută la pseudohadaşot -- programul se cheamă readnews sau mai pe scurt, rn, ca sora de caritate de la muntele de pietate -- nu pot să fac nimic altceva decît să citesc aceste imbecilităţi incontinuu, că mă dor ochii, nu numai mi se pare. Ba mă şi polemizez cu dumnealor, fiindcă mahşeifa mi-e simpatică şi telefonul nu mi-e. Dar ce găselniţe poţi găsi:
One of my favorite 20th-century masterpieces is La Monte Young's "Piano Piece for David Tudor No. 1." The score reads: Bring a bale of hay and a bucket of water onto the stage for the piano to eat and drink. The performer may then feed the piano or leave it to eat by itself. If the former, the piece is over after the piano has been fed. If the latter, it is over after the piano eats or decides not to.
Some questions: Who is David Tudor No. 1? Has this piece been recorded on CD? What's the best type of piano for this, Steinway, Bechstein, or Holstein? (The Holstein was an early piano that had four instead of three legs and could produce only a limited range of pitches, but gave milk.)
După care am observat că unul dintre muzicanţi se semnează I thought I saw Joe Hill last night Alive as you and me But, Joe, you're ten years dead, said I I never died , said he. ceeace tu poate ai pierdut, învăţînd l'anglais tel qu'on le parle in a kingdom by the sea, dar la mine (sau Justi) era parte din abecedar, ca V.I. sau I.V. Mansa continuă pe mai multe strofe, pe bază de ‘eşti mort / ba nu, ba nu' producînd un efect de neuitat (sau poate aveam 14 ani şi căcatul se lipea mai tare de creier). Anyway, dumnealui leader sindicalist, şi m-am mirat enorm că a auzit cineva de dînsul chiar şi în America cea iute de picior. Drept care i-am trimis repede o epistolă să aflu cum, la care răspunse:
The lines you read are the first verse of a famous folk song that was written about Joe. You can find the complete song in any number of sources, notably the Fireside Book of Folk Songs, which can be bought in used book stores. (Page 48.) Many people from this country don't know what I'm quoting! But many do. Have you ever read Joe Hill's last testament? It is a wonderful piece of writing, eloquent and full of good humor. In the late 1940's, my mother (a recent immigrant) was responsible for leading the singing of ‘Joe Hill' at union meetings. Then her union was taken over by its Communist wing (they scheduled an election for Yom Kippur, and this was New York!), and she resigned. What did they tell you about JH in Romania?
La care nu pot spune decît: nu-i întîmplător După care alt bou discutînd muzica modernă zise: de ce trebuie să vii la conţert cu prejudecăţi (pomul lăudat) în loc să asculţi ca pruncul nou născut? La care mi-a sărit ţandăra într-atît că i-am şi scris: ai văzut vre-un plod ascultînd muzică ? La care mi-a răspuns, printre altele
No one can be asked to reflect anything more than their experience (of reality). Whether its the twisting pretzel-shaped phrases of Mozart or the mad crisscrossing trajectories of late Beethoven: both are describing their feelings of being alive.
Care pretzel m-a lăsat foarte visător... Dacă stai să te gîndeşti, o formă foarte practică, că vrei aluatul ca rulou subţire, dar nu lung, şi trebuie să se ţină împreună. Sînt sigur că era un compliment la Moţatu, că necompliment e inimaginabil.
---------------------------------------------------------------------- m88 ------------------------------
Dragă Mona,
Cum am terminat să-ţi bîrfesc progenitura, am şi căpătat telefon de la nevasta admirabilă cum că a intrat la liceul de chinezi, unde sînt numai capete luminate şi cururi care ţin la tăvăleală, că e multă muncă şi competiţie mare. Sînt plin de mîndrie că e aşa isteaţă domnişoara -- dar fiind scîrbos la caracter, nu mi-a plăcut că şi alţi colegi de-ai ei au reuşit să intre. Pe de altă parte e şcoală publică pe daiboj, aşa că am dedus că în loc să aruncăm banii pe tuition îi dăm mornopişniţei, să-i arunce ea pe şmotes. Pe loc i-am deschis cont în bancă, la care şi-a depus şi micile ei economii -- face babysitting şi se îmbogăţeşte. Cea mai mare consolare pentru mine e că am acum de ce s-o respect, căci nefiind american încă, nu dau nici un fel de credit la respirat. (A se remarca cum merg împreună banca, creditul, economia şi respectul -- cît despre p, asta era meseria ei menită, şi fotbalist pentru Gîgă, dar vai, e periculos în zilele noastre. Gîgă a luat exemplu bun de la dînsa, şi-şi cumpără şmote şi el.) După care am dat de acest sublim articol la ziare şi reviste, că e foarte la modă să întrebi klotz-kaşes, la care tot kloţul răspunde. Dar mai ales m-a încîntat juxtapoziţia -- ori preş, ori căcănar, au aflat şi ei că tout pue. Cum am ajuns la lucru, am şi primit corespondenţa, şi repede fug să învăţ mahşeifa cîntecelul. Cum puteau fi aşa gogomani, mult mă-ntreb, că alte personagii istorice de pe alte lumi şi timpuri le înţeleg şi indentific, dar diseuza şi Labişa mi se par mai neumane decît arahnida cu opt picioare. Dar, tocmai eu la omenie?
---------------------------------------------------------------------- a88 ------------------------------
M-am preumblat la librărie, unde era clasicismul sub forma de ‘Vini ille Pu' -- Pu-hadov pe latineşte, la care am poftit, dar înţeles prea puţin, din lipsă de cultură due to straightened circumstances. Dar cel puţin, ca bimcom, declinarea -- decline and fall of the Roman Empire(4).
THE MOTOR BUSWhat is this that roareth thus? Can it be a Motor Bus? Yes, the smell and hideous hum Indicat Motorem Bum! Implet in the Corn and High Terror me Motoris Bi: Bo Motori clamitabo Ne Motore caedar a Bo -- Dative be or Ablative So thou only let us live: -- Whither shall thy victims flee? Spare us, spare us, Motor Be. Thus I sang; and still anigh Came in hordes Motores Bi, Et complebat omne forum Copia Motorum Borum. How shall wretches live like us Cincti Bis Motoribus? Domine, defende nos Contra hos Motores Bos!
Iar Duminică, după doi ani la San Francisco, am ajuns în fine la civilizaţie, cu quartete de Beethoven la Muzeul Legiunii Franceze -- sus pe deal după colţ la noi -- şi am fugit repede, că familia era jos la plajă. Eu de fapt rămăsesem acasă să termin de tipărit la mahşeifă conferinţa nevestii, şi am văzut conţertul în jurnal, şi era aproape, la timp, muzică de-adevăratelea, loc de parcat, tot ce trebuie. Mare bucurie, am găsit şi bilet -- că deobicei totul trebuie comandat cu luni înainte, de mi se face multă lehamite -- şi a fost aşa frumos, că am bocit tot timpul ca o vacă, zicîndu-mi că cînd o să mai fiu eu Beethoven, etc. Pe deasupra, este cu va urma, încă două serii în Mai şi Iunie. În euforie totală, că mi-e şi frică să deschid gura. Sau mai bine zis, regresie la Muzeon Tel-Aviv.
În altă ordine de idei, nu sînt mulţumit de nevasta prezentă şi viitor de sănătate (n-am luat-o cu satisfaction guaranteed), făcînd tot felul de zimbre: de vorbit n-are poftă, dacă mănîncă i se apleacă, şi susţine că numai alergătura îi face bine. Într-o Sîmbătă am ieşit la plimbare, că bosul local n-avea poftă de conferinţă într-aşa o zi frumoasă şi i-a trimis pe toţi acasă. Drept care am ajuns în serenitate pe malul mării, unde pe loc a sărit în sus, că şi-a adus aminte că avea un pacient de care uitase complect în bucuria eliberării (matan herutenu). Deci cu acreală pînă acasă, draci pînă a reuşit să-şi găsească pacientul la telefon, etc. -- măcar s-a terminat cu bine, ca nimeni n-avea pretenţii la ea.
Pe deasupra, datorăm o avere la taxe, iar dumneaei şi-a adus aminte că probabil tofesul ei de salariu e greşit -- nu e imposibil, dar pînă se rezolvă mizeria durează două luni, şi banii trebuie plătiţi deja. Rezultatul net e că în loc să fie gata hîrtiile din timp -- trebuie făcute la specialist, că noi chiar nimic nu înţelegem -- au aşteptat să afle ce-i cu tofesul, şi s-a terminat în ultima clipă, iar consoarta nici n-a vrut să ştie despre toată afacerea, lăsîndu-mi mie plăcerea. Că oricum fac totul în casă, dar finanţele? le-aş fi lăsat şi eu dracului, dar te amendează cu miile de dolari, care, chiar la o casă nobilă… Tocmai alergam la roezonotheşbon să iau scîrnăvia şi mă întorc găsind-o furibundă cu pompa(5) la closet -- despre care inimioara neagră-mi şopteşte că ceeace o deranjează e că trebuie să pună singură mîna, în loc să-mi paseze mie. Tot astfel cu conferinţa dumneaei, cu care a tras şi oftat şi m-a colaborat cu mahşeifa casnică, şi în fine o face şi iese bine, la care se întoarce nevasta neagră la faţă şi aspect de levaie -- a textbook case, care mult mai bine i-ar sta în textbook decît pe sufletul meu. Ca să nu mai spun de curăţenie (cleanliness next to godliness -- vide supra) -- dar sînt sigur că ai completat cu succes renovarea de primăvară cu sfiintele sărbători
A cuşărăm Pirăm! ---------------------------- 4 What's the tallest building in Transylvania? The Vampire State Building. 5 Satan et ses pompes
---------------------------------------------------------------------- may88 ------------------------------
Dragă Mona,
Ca să vezi la ce foloseşte polemica eleftronică despre domnul Schoenberg, de ce-l plac compozitorii, iar publicul mai încet. Zice el: Why then this discrepancy? It is because the American public, somewhat in contrast to the European public, has not been trained to listen to it. Zic eu: I don't take kindly to being trained. To return to the kitchen, it's ‘Eat the spinach, it's good for you'. Zice el (alt el) : I'm hardly a professional musician. But I accepted the challenge of “training” myself to listen to serial music -- and have been well-rewarded for that effort. Your attitude is a little bit like an illiterate person who refuses to learn to read because it requires so much “training.” Granted, you aren't crippled -- at least in American society -- by such an attitude… Iată-mă ţoapă americană, drept care pe loc mi-a trimis Imigreaţa/naturalizaţia (să le trimit ceva spirt denaturat? esprit d'escalier?) invitaţie la jurămînt pe ce-am mai sfînt. Poate, de 14 Iunie (care nu-i Quatorze Juillet, dar pe-aproape)… Şi eu care credeam că am dat de nişte anime compatibile, şi mă simţeam -- for a short while -- nu chiar singur pe lume. Aşlaiot!
Dar şi mai grav, am descoperit adresa domnului Burghez -- 44 Rue Grimaldi (obviously), Monaco, dar nu cred că am energia la epistolă. Apropos, toate aceste meţii la librăria mirlitară din post (doarme-n), unde reference section e mai tare ca la universitate, cu Oxford Companions la tăti şeli, cartea de steaguri şi heraldică, Grove's Music Dictionary, Living Novelists (de unde am scos adresa) etc., încît mi-aş petrece viaţa acolo, doar că sînt închişi Duminica, şi familia are planuri de weekend, şi, mai ales, dacă vine Mesia trebuie să-mi păstrez ceva de făcut, nu?
Dar nu sînt unicul suflet neînţeles, că consoarta s-a mutat de la spitalul împuţit la alt spital împuţit, dar civil. O să mă întrebi cum? nu-i Californiarzoarfocu fără licenţă? dar vezi că face patologie, şi dacă nu umblă la bolnavi, nu trebuie s-o aprobe Sacramento, dar-ar dracu-n ei să dea. Anyway, în fine simte şi ea că n-are ce să-mbrace -- că de atîţia ani în uniformă – şi ia comoara infantilă (pardon! adolescentă) ca eiţăs giberette să cumpere civilian outfits. Nomi a dus-o, desigur, la ultima modă, unde i s-au tot propus şmote extravagante, pe care nevasta le-a refuzat, zicînd că-i trebuie ceva pentru lucru. La care salespersoana zise: Eşti chelneriţă? Mult mă-ntreb cum a dedus.
În altă ordine de idei, în fine am operat Gîga, unde s-a dovedit că are testicule şi trebuiau numai mutate jos. Cum se trezea dumnealui din anestezie, foarte ursuz -- tare nu-i place să se scoale, de-aia îl iubesc eu -- primul lucru care-mi spune e cum a trăit zece ani, şi acuma dacă l-am reparat, o să moară. Nesilit de nimeni – unsolicited -- unprompted. Nu degeaba l-am dus la psihologi şi psihiatri.
Iar eu m-am dus la seria a doua de quartete de Beethoven, dar fiind pomul lăudat n-a mai fost ca prima, mai ales că era late Beethoven -- nu pe gustul analfabeţilor, what else could I say. Dar în schimb, ajungînd devreme m-am învîrtit prin muzeonul Tel-Aviv local, care era forte freilăh, cu multe poze frumoase de la impresionişti încolo, aşa că m-am împăcat cu viaţa cît de cît, one Sunday afternoon.
Dar mai admirabil decît toate alea este sistemul educaţional american, după cum vezi în poză. Respectiv, Nomi n-a vrut s-o învăţ eu artimetică preferînd să aruncăm mulţi bani pe Dvorale, de care e foarte încîntată (probabil ştie varza teoria cu terapizda măsii şi salariul). Pare-se că i-a folosit, că o să ia A. Toate bune şi frumoase, dar eu sosind într-o seară mă cheamă dumnealor la consult: AVEŢI PUŢINTICĂ RĂBDARE Perimetrul unui dreptunghi e 10, şi aria 6. La care Nomi scrise x+y=5 (jumate perimetru) xy=6 iar ambedue nu ştiau să continue. Soluţia: y=5-x x(5-x)=6 (ecuaţie standard de gradul doi, de care şi Nomi a aflat de mult). La care Deborah zise: ‘What a neat trick!' şi cortina căzu ruşinată. Sper că vezi de ce -- da cui să mă complîng? Dar de fapt n-are nici o legătură ştiinţa cu pedagogia, doar eu cu idei greşite şi creierul nespălat.
---------------------------------------------------------------------- jun88 ------------------------------
Întîi, perle de cultură: • Catskills -- feline ability to form mountain ranges. • The Wall Street Journal -- the daily diary(a) of the American dream. • Dialogue at lost and found desk (bureau des objets trouvailles) -- Elle est retrouvée! -- Quoi? -- L'éternité! C'est la mer melée avec le soleil. -- C'est la mer allée avec le soleil. -- Evidemment.
Dar de fapt sînt foarte îngrijorat de decadenţa facultăţilor(6) mele mintale, ca cum a dat Alzheimer în mine, şi-mi zic că… Adică îţi zic ţie, dar cine altineva mă ascultă la bocete? (Wer, wenn ich weine -- aşa s-o fi zicînd?) Deci, povestea începe Duminica trecută, cînd m-am dus la aeroport să mă întîlnesc cu unchiul Sam din Los Angeles, care venea cu bani gheaţă din Ţara Sf. Zborul era Air France anunţat la 1:48 şi pe tăbliţă sus scria:
AF 005 2:35 GATE 41 WILL ARRIVE 1:45
la care am dedus că o să vină la două jumate şi m-am dus să petrec, inclusiv discuţii viu grai, sight unseen. ‘Will arrive' mi s-a părut un mesaj atît rezonabil cît şi optimist, că la celelalte zboruri scria ‘arrived'. Pe la trei fără un sfert chiar ieşeau nişte franţuji ciripind pe limba lor -- langue de chat c'est l'Anglais tel qu'on le parle -- dar Imre ioc. După ce-am mai aştepptat încă o oră două mi-a căzut fisa ce înseamnă ‘will arrive 1:45' , m-am înjurat de mamă, l-am chemat la ramkol -- fără rezultat. Foarte fiert am revenit acasă la consoartă, care evitase aventura fiind de gardă, şi care, spre onoarea ei, n-a lăsat să-i scape nici o criticuţă. Surpriză! nici nu eram eu boul principal, că zborul continua spre Los Angeles, şi fiind internaţional nu puteai să te dai jos la mijloc. Deci banii fac plajă în South California.
După care Marţi m-am dus cu puradelimea la citizenlîc, cu multă adrenalină, că eram ferm convins că rămîn nenaturali, ei fiind pe cererea nevestii, şi stînga birocratică fără nici o idee ce face dreapta. Totuşi erau şi ei pe listă, după care repede la paşaport, că domnişoara pleacă Duminică în patria bobă (moledet bet). Bineînţeles că pozele le uitasem acasă. Hai acasă, hai la downtown parking -- că pe stradă nu e loc nici de maşina lui Gîgă cu 3 volţi -- şi în fine ajungem la coadă. Cum aşteptam, apare anunţul pe ecran: If standby service is required, proof of urgency must be presented. Admissible proof is airline tickets,… Biletele, desigur, acasă. De fapt nici n-am vrut să le aduc, zicîndu-mi că pot să pretind că-i paşaportul urgent pentru toată familia, nu doar Nomi, şi să înşel pachiderma, sly me! Hotărînd că o să dureze coada o eternitate (retrouvée), plec spre casă. Taxi? n-am cheia să intru în casă, că e cu cheia maşinii la garaj. Fug deci la garaj, unde se uită dihania la bilet: ‘Wrong ticket' -- era de la alt parking. Înapoi la paşaportărie, unde văd că acuşi ne vine rîndul şi ce-o fi o fi. Destul de rezonabil -- i-au făcut paşaportul a doua zi, dar trebuia să aduc biletul să-l vadă. A doua zi, evident, pe drum am observat că n-am nici o indentificaţie la mine şi m-am întors repede acasă să-mi iau, să mă creadă că sînt tacsu. Cred că asta se cheamă tribulation, care-mi dă şi asociaţii de tiribombă, sus, jos, şi iar sus.
În rest, mare petrecanie, şi tocmai povesteam cum am sărbătorit fericitul eveniment cumpărînd şmote lui Nomi şi jucărele lui Gîgă, cînd mă-ntreabă un suflet binevoitor ‘Şi ţie ce ţi-ai luat?’ la care mi-a fost ruşine să spun că era cartea de islandeză -- limbă profund urîcioasă, germană plus multe diacritice. Poate, totuşi, eroi vikingii… Ba chiar am să şterg telefonul imigreţii, care mi-l păstra mahşeifa să nu-l uit.
Ca să nu mai spun că aşteptînd americanizarea am intrat în psihosomatică de-a binelea, cu dureri de spate că mi-am luat alt pat, gît ţeapăn -- dacă ţin bine minte se zice despre lupi -- care m-a deranjat aşa tare, că m-am pus pe cultură fizică şi sport, învîrtindu-mi lăbuţele în toata direcţiile deşi nu mi-am luat zborul, plus persistent image la ochişori -- probabil de la mahşeifa cu micul ecran -- dar nevasta a zis că poate fi deslipire de retină sau chiar alte maladii mai neurologice, că mă şi vedeam -- with persistent image -- în sicriu. Sau vine luna plină şi mă fac, cînd o să fiu mare,
Loup Garou ----------------------------- 6 Noi sîntem profesori, Şi examinatori, A toate ştiutori, Şi-a tot cunoscători. chiar de-adevăratelea.
---------------------------------------------------------------------- jul88 ------------------------------
În fînul de curînd cosit Gîndind la tine-am adormit Şi de mirosul îmbălsămat Ce fericit vis am visat:
Respectiv începea cu don Zarlengo care este bosul local. Eu şedeam la mine la birou cu o notiţă de-a dumnealui şi mă minunam că scrie ca o mîţă analfabeată -- în vis precum în realitate, cu tot doctoratul în fizică de la Stanford. După care am ajuns la el acasă, unde conversam: ‘Ma jeunesse' ‘s'est sauvée par la fenêtre' completă el, la care am început să-l respect, văzînd că ciripeşte franţuzeşte mai bine ca mine. Apare şi fiică-sa, o jună primă plină de şarm să mă ceară în căsătorie, la care pe loc am aprobat. Zice el: Dar n-ai nevastă şi doi copii? Zic eu: Ca evreu pot să am mai multe neveste, că s-a terminat heremul, but actually I think I'll dump them. Toată lumea tare încîntată. Vine şi viitoarea mamă-soacră, şi-i spun ce uimitor e să se uite cineva la mine că sînt gras şi desgustător, la care zise: I could fall for you myself! Am avut o viziune ca cum aş fi James Bond cu multe cocoane căzute la picioarele mele în evantai, şi am ieşit pînă afară să mă aerisesc. Întorcîndu-mă văd pe uşă o meziză (kiş-măh), la care m-am trezit în mare euforie la 5.
Ca cum spune papa Froid că ar fi fish-fulfillment, echt gefilte fisch, ce tare îmi lipseşte amorul Me ubéchté Me doréchté Moult, poutzinne, cou phoque, des locques!
Sau e o reacţie la conversaţia de ieri la masă, care e şi ea cu poveste. Anul medical începe pe 1 Iulie, drept care pleacă cei ce-au terminat specializarea, printre care o prietenă bună de-a nevestii. Dumneaei, cu bărbat şi doi copilaşi drăgălaşi, plus amică vegetariană, au stat şi mîncat la noi ultimele cîteva zile, că casa lor era mutatis mutandis et curăţandis, trebuind s-o dea înapoi milităriei în bună stare. Ceeace de fapt mi-a făcut plăcere, că m-am dezlănţuit la gătit, inclusiv mititei, conopidă curry şi salată tailandeză, dar am fost cam sleep deprived, şi abea aşteptam sa fac epilepsie -- despre care va urma. Ieri fiind ultima lor seară aici, a venit şi un domn de la staff, neurolog şi psihiatru, căruia bosica i-a făcut atîtea mizerii, că nevastă-sa, care lucra şi ea aici la spital, şi-a dat demisia, şi a plecat să se specializeze în Cleveland -- figures. Anyway, el fiind singurel şi deprimat, l-am invitat la mititei, la care ne-a povestit toată seara ce dor îi e de progenitură (de la prima nevastă) şi viaţa roză rurală pe care o dusese ca copil în Alberta, cu mulţi fraţi, surori, cîini şi tătic care-i lua la vînătoare. Şi mai ales cum fiind intern şi lucrînd incontinuu la spital a auzit odată nişte băieţi de vîrsta lui -- 25 de ani -- jucînd tag football pe maidan, ceeace n-a mai reuşit să facă de-atunci.
Cît despre spume la gură, mi-am tocat ochii la mahşeifă aşa bine, că s-a convins şi nevasta, şi m-a luat în plin weekend la consult cu oftalmologia. Ochii sînt beseder, dar am ocular migraine, care e un simptom clasic. Eu credeam că vine de dinăuntru, ca epilepsia, dar pare-se că e pură oboseală. Veni vorba să-mi facă un studiu dar ne-am abţinut, că trebuie o noapte nedormită înainte. Care nedormit l-am făcut oricum, cu plozii prietenilor cîrîind noaptea în casă străină, dar imaginea persistentă n-a mai venit -- deocamdată. Îmi pare bine că nu-mi pierd văzul, că nu mi-ar fi plăcut, dar cam greu să mă abţin de la citit, etc.
Şi acum să criticăm nevasta, că e tare deprimată că toată lumea pleacă şi unicul lucru care-i prieşte e alergatul. Ieri, bineînţeles, cu toţi musafirii, a hotărît că Gîgă a fugit de-acasă, şi ne-a băgat pe toţi în istericale -- el se juca undeva prin vecini cu nevinovăţie, exact ca în orice altă seară. Iar acum vine weekendul lung de 23 August, la care probabil o să facă urît, dar dacă o duc la cazinou…
---------------------------------------------------------------------- sep88 ------------------------------
Un, doi, trei, Baba Labor Day
care l-am sărbătorit prin zacere şi picnic cu steakuri în loc de Întîi Mai cu steaguri, mai ales că dumnealui cade în prima Luni în Septembrie -- toate sărbătorile americane cad Luni, să apuce omul să respire. Leumat zot, sfînta Roşăşună -- din toate sfintele a mai nebună -- cade cînd poate, şi mama soacră mă ameninţă cu supa feigheală, ba mă şi trimite după şoreş şi petrozilia.
Iar, după cum zicea ţaţa Agata, old sins have long shadows. Drept care a venit un domn la conferinţă, şi ne prezentam unul altuia, cînd îmi zice: ‘I know you from Langley, you are a composer!' la care am făcut feţe-feţe (transfiguration, no death). Cum dracul a dedus? şi mai ales m-a prins teroarea că chiar vede cineva în sufleţelul meu împuţit. Le-am explicat -- au auzit? n-au auzit? -- cum sînt eu compozitor şi poet şi, mormăind sinistru pe limba soacrei, că la nimeni nu deschid gura iar engleza mea e mai de pe altă lume ca Beowulf (a velvl, sau Lupan ca doda Ada).
După care am plecat în vacanţă, la Lake Tahoe în Nevada, unde spre uimirea generală sînt nu numai multe cazinoaie, dar şi frumuseţea naturii, şi am mers pe lac, pe rîu cu pluta şi în aer cu paraşuta -- te trage (die!) cu barca repede şi paraşuta te ridică-n sus, pinkt wie das ewigweibliche. Mai ales asta mi-a plăcut mult, şi la consoartă cu puradei, că nu trebuie făcut nici un efort, nici măcar să-ţi uzi picerele. Am vrut să convingem şi mameţicele, dar s-au abţinut, wisely. Alte semne de înţelepciune nu dau, ci bîrîie incontinuu, iar de senilitate mai bine să nu vorbim. Totuşi mamere a fost cu noi cu pluta, şi cred că i-a plăcut, că eu m-am distrat tare bine, dar vai, m-am ars ca dracu şi obosit -- era apa joasă de secetă, şi trebuia împinsă din cînd în cînd pluta, care onoare mi-a căzut mie.
Dar după o noapte de somn -- nici nu speram să dorm cu pielea-n flăcări şi fără mizugavir, fiind Nevada resort de ski -- am scăpat foarte întreg, nu la minte. Nevasta şi-a pierdut nopţile la cazinou, dar eu am stat acasă, aşa că toate bune şi frumoase. Mai ales revenirea din munţii însoriţi la San Francisco, unde e o ceaţă nebună şi frig, încît aproape că-mi vine să mă mişc (dar mă abţin şi eu, wisely)
---------------------------------------------------------------------- s1688 ------------------------------
Zboară, zboară, zboară, mameţica! pinkt wie ein Ciocîrlei, încît m-am sculat la 5 să le duc la aeroport, şi în fine ajuns la lucru nici nu ştiu pe ce lume sînt, dar tot încerc genul epistolar, fiind foarte deprimat -- de ce nu? Dumnealor au adus din Ţara Sf toate filmele lui Jack -- afară de alea pornografice -- din care am făcut casetă TV, şi admirat ieri seara, în loc să ne culcăm în cinstea plecatului cu noaptea-n cap. Unde am văzut nunta, puradeii, famelia şi ravagiile vremii -- nici măcar, dintotdeauna arătam ca dracu, cu toţii. Gura vacilor adevăr grăieşte, tot ce-au spus doar ‘You're ugly!', ‘I don't like your dress', ‘You look funny!', ba chiar şi ‘You're ugly and your mother dresses you funny!', după care nu rămîne decît să spargi sticla de bere şi să i-o plantezi în bouh. Sau îmi zic că am trecut la sensibilităţi americăţi, şi tot ce mi se părea viu şi natural acum strîmb din nas -- nu mă aşteptam, dar ca să vezi dragă, şi ce nu mă aştept se-ntîmplă, cam des chiar.
Iar trecutul -- ca să nu mai spun prezent de faţă şi viitor de sănătate -- se ţine după mine cu revelaţiunea, că la coada la avion era şi cocoana care mult mă dorise de ginere odată, dar eu printr-o sclipire de dinamism (plecat de-acasă) am scăpat de vedere şi soartă crudă pe-o lună, două pînă a apărut nevasta actuală. Era cu fiica respectivă şi ginerele newimproved, şi mi-am zis ce fericire pe ele să vadă de ce ciumă scîrboasă şi unsuroasă au scăpat, încît m-am simţit ca cum aş fi făcut miţva cotidiană.
În altă ordine de idei, am observat cum americaţele pronunţă şiţofrenia, probabil pe bază de shits. Nici nu ştiu ei cîtă justeţe, că atît schizo cît şi merda se trag din acelaş şoreş (şi petrozilia) indogermanic *skheid, basic meaning: separate. Pour la bonne bouche -- după schi… -- Joi mă duc la cursul de manageri, de unde sper să mă întorc (pe dos) o combinaţie de Ford şi bos bubalus, şi sînt tare curios dacă tot omu-i cel mai preţios capital, sau au găsit între timp o investiţie mai grasă,
ca mine
---------------------------------------------------------------------- n88 ------------------------------
În mare imbecilitate şi depresie totală, încît nu pot să-mi adun minţile nici pînă la closet, din care cauză merda ondoyantă aici de faţă, şi viitor garantat. Asta de cînd mă îngrijesc la sănătate, abi gezint, că m-au apucat din nou ochişorii cu imagini, şi am intrat în teroare mare, că m-am lăsat de cafea şi ţinut dietă dezgustătoare -- opt zile fără să mănînc pîine, ci două cu mere, două cu cottage, două cu orătanie şi două cu salată, în ordinea asta cică slăbeşti 15 lbs, dar eu oricum nu m-am cîntărit, zicîndu-mi că dacă intru în pantaloni ajunge. Mă întreb dacă intru mai mult ca înainte.
Nevasta, fiind cinstită la fond şi neapreciind furia concomitentă la dietă, mi-a tot zis că nu-i nimic, n-are legătură cu tensiunea, şi toată lumea face zimbre la ochi pe la 40 de ani -- respectiv şi colegul său care de meserie e patolog (nu că ar sta în pat, ci îşi scoate ochii la microscop). Eu tot aştept să-mi treacă -- e desigur şi pisicologic că dacă fac ceva ce-mi place, uit de ochi. În schimb nevasta zice că ar trebui să mă las de mahşeifă şi să nu-mi omor ochii cu opt ore plus la micul ecran, dar ce altceva să fac? La vatră nu cred că mă ţin finanţele, iar la moftică…
Dar ce contează, că tăti şeli în mîinile Domnului, nu depinde de mine cîtuşi de puţin. Diseară mergem la masă cu bosul din Washington, care o să-i trimită pe toţi neurologii prin coclaurile respective, şi care, poate, o să ne spună ceva -- după care-şi shimbă părerea de o mie de ori pînă la rezultatul final din Iulie. După care om mai vedea, dar eu fiind optimist sînt sigur că iar face nevasta depresie, că dacă o să-i lipsească bosul, îşi găseşte altă belea. Deocamdată face hipnoză (hip! hip! hurray! pe nas) să se lase de fumat, şi a adus acasă nişte benzi cîrîioase, cu sugestii şi reclamaţii. Prima dată cînd a pus banda, eu fiind mort obosit am adormit undeva la mijloc pînă a doua zi. Mi s-a părut foarte extraordinar, că niciodată n-am putut să adorm cu muzică, cu atît mai puţin cu vorbărie meaningfulă, şi mi-am zis că chiar m-a hipnotizat, dar vai, n-a mai funcţionat a doua oară, aşa că…
Iar ca petrecere mergem la operă, fiind din lumea bună -- nu suficient de bună, că n-am aruncat destui dolari, drept care stăm sus la cocorico la căldură, dar cel puţin mi-am luat binoclu să-i văd ce fac pe scenă. Că de ascultat, e de nedorit, o muzică de pus în Curlanda şi Livonia. Dar textul e în limbaj stilat ca cartea de bucătărie -- alea franţuzeşti cu transports, de la misrad hatahbura, şi domnul Wagner cu Jammer, Schmerz la Herz, Leiden, etc. Parsifalul împuţit care durează 5 ore conţine două cîntece două, iar restul kvecerei imbecilizant; măcar şi finalele glorios unde dumnealui desleagă blesteme, vindecă boleşniţe şi se transfigureşte, tot cu dureri şi suferinţe, de mi s-a făcut o lehamite profundă. Mult mai bine să nu înţelegi textul, dar e cu traducere la supertitlu, la care mă educ la Deutsche Sprache. Doar Olandezul Zburător avea nişte Gespenste, care nu cutreierau prin Europa, ci au venit să-mi ţie mie de urît.
Tare urît!
---------------------------------------------------------------------- j89 ------------------------------
Why is it that noses run and feet smell? If we drive on parkways and park on driveways, we might as well have noses that run and feet that smell. Furthermore, if we send something by car, it's a shipment, but if we send it by ship, it's cargo.
Iar în altă ordine de idei, continui să mă dezvolt, că m-a dus consoarta să mă primenesc, şi unde anul trecut purtam 44, acum port 46 (apocolocynthosis). La prăvălie, fiind valued customer, mă au pe fişă (în ciulent) ba îmi şi trimit anunţuri de sale (très sale) pe care deobicei le ignor, dar acum, cu pantalonii rupţi în cur, banul Mărăcine -- dai un ban, dar face. De fapt glosolaalia continuă: Ţine spada mea în dar, Brav Marchize de Ronsard! şi, bineînţeles, ce face? face bine. Asta îmi părea un atribut divin, că numai Gotteniu considera ce face vaiar ki tov, de unde ne întoarcem la apoteoză, tinzînd spre forma sferică virgulă ca dovleacul sau alte perfecţiuni, inclusiv père Ubu, care, cu o modestie atipică, avea doar forme de tonneau, fiind fenomenal şi nu numinos. Iar eu, cînd eram tînăr şi mă ţineam cu moftica, aproape că am studiat les espaces barillés, dar m-am lăsat trecînd la matematica şimuşit, care ştim noi la ce closet foloseşte. O doamne! snakelike continua, bornivores, trap spaces -- any set is open or closed, comme la trappe aux atrappes des satrapes… Doar elucubraţia mai e de mine.
Nehibernînd iarna asta -- ce frumos! am descoperit un scop în viaţă! ce vrei să faci? vreau să hibernez -- într-o bună dimineaţă mă scol la şase, Jammer, Jammer, Jammer, şi surpriză, nu-i curent din cauză de furtună (adică: aseară vîntul bătea). Drept care am sărbătorit sfînta Lucia -- daş le Lucifer -- cu opaiţ la closet, bucătărie şi garderop, fiind o beznă totală. Iar domnişoara cuţitaş şi-a pus machiajul -- o tonă, o oră, de aia trebuie sculată la şase, Jammer, Jammer, Jammer -- la lumînare (plajă n-a făcut). Ba mi-a şi comunicat că-i stă mai bine aşa, la care i-am zis că nu vede bine rezultatul, că dacă ar vedea… În orice caz, dacă mie mi se pare cutremurător, pentru ea e mai mult ca perfect (indicativ, ha, ha!) Iar dacă nu ţi-am povestit mai de mult, etimologii susţin că ‘grammar' şi ‘glamour' e tot una, ba chiar şi ‘grimoire', dar nu fraţii Grimm oubliés par
Lénine
(lenea, cel puţin)
---------------------------------------------------------------------- j18 ------------------------------
Cum ţi-am trimis fosta epistolă, am şi fugit la Palo Alto să iau amica virgulă care ne vizita din Boston, şi care ajunsese acolo cu altă prietenă. Ne întîlnim cu bucurie mare, şi pornim spre casă în bezna de Vineri seară, la care pe loc maşina şi-a dat duhul. Împins, reîncărcat bateria -- am deja experienţă şi cablu -- nimic n-ajută. Chem AAA să mă salveze, dar n-am luat member card pînă la telefon, aşa că chem nevasta să-mi dea card number, dar vezi că AAA mai vor şi altele, aşa că mă întorc la maşină, iar îi chem, chem şi nevasta -- ce e sigur e sigur -- între timp maşina porneşte, tocmai cînd vine AAA s-o vadă, dar trebuie aşteptată nevasta. Pînă vine, iar crapă maşina, iar AAA pînă la urmă a rămas maşina la garaj, iar noi ne-am întors la cuibul natal cu mîncare chinezească grozavă, deşi cam repede, că tare vroiau să închidă cînd le-am sosit noi plocon la miezul nopţii.
Eu plin de optimism mă şi vedeam a doua zi înapoi la Palo Alto -- cam o oră de-acasă -- să semnez work order la garaj, dar spre fericirea generală cum i-am chemat au anunţat că n-au mecanic pînă Luni, şi nu ne-am stricat weekendul, ci l-am petrecut în tur turistic prin oraş. Ba norocul s-a întors pe dos, devenind rozbonbon, că în loc să plouă, cum a plouat toată săptămîna, s-a făcut lumină-n sat, şi tot ce ne-am dorit am apucat, ba chiar Luni cînd am ajuns acolo, ne-au şi reparat maşina pe gratis pe loc! Miracol -- nu chiar, dar Marilena Bostoneză ştie măcar să deschidă gura şi să-i convingă că asta e unica ei ocazie să vadă frumuseţile naturii, etc. Povestea cu gratis e şi mai freilăh, că e un defect cunoscut -- de aia nu costă -- şi nu trebuie să-mi fac probleme că mi se rupe căruţa-n drum (What, me worry?)
Iar după cum ţi-am mai povestit, la noi se întrerupe lumina, aşa că rămînînd într-o seară în pană, Marilena ne-a cîntat la pian la lumînare, iar eu cu cloanţa, încît s-a făcut o soarea muzicală de neuitat. Că dacă stai să te gîndeşti ce poţi face fără radio, TV, mahşeifă sau măcar carte de tobă ca să nu mai spun de conversaţiune ioc. Ea a fost la şcoala de muzică, dar nu cu Floreta, nici ca Floreta, că nu cîntă profesional, dar în schimb îi place. Mai am ceva să reproşez la părinţi, că nu m-au trimis şi pe mine. Dar probabil că dacă ştiam să cînt mi s-ar fi părut de două parale, că ceeace pot eu să fac e rahat oricum. Cum a plecat musafira, ne-am pus pe dieta greţoasă de 8 zile -- azi se termină şi mîine mă cîntăresc, să mă conving definitiv că nu merită, cu care ocazie prin telepatie jurnalul de Duminică a avut o mansă întreagă despre sănătate. Un domn bine are tensiune. La care se duce în pădure să mediteze. Cu multă altă lume şi bos de meditat, dar nu vorbesc, nici nu se uită unul la altul, ci se gîndesc numai la cum respiră, şi cum le dă prin gînd altceva, se întorc la respiraţie, observînd dacă e rapidă, adîncă, etc. ba chiar şi dacă s-au sculat inspirînd sau expirînd (I take the second alternative, expiration is all for me, why ain't I expired yet). Asta o să-l vindece, zice el, că şi-a făcut şi doctorat cu influenţa binefăcătoare asupra bolnavilor din Marin County (concentraţia principală de yuppies vizavi de noi, cum treci Golden Gate). Se cam mira de ce făcuse tensiunea, că nu mînca, bea, fuma, cafea... Ce poate fi mai frumos decît viaţa fără mîncat, băut, corpore sano iar mens plină -- şi numai -- cu hot air, twice breathed! Păcat că n-am păstrat meţia. Dar îmi poate folosi mie ca focus de meditat, cînd sînt prea acru, precum Où sont nos amoureuses? Elles sont au tombeau P.S. Dieta face un efect tare ciudat, că două zile de găină m-au umplut de atîta greaţă, că ieri am savurat două ţeline verzi, et preterea nihil, iar azi n-am poftă de absolut nimic (în orice caz nu de ţelină sau salată verde). Poate pur şi simplu uit ce-i aia mîncare, dar doar într-o săptămînă!?
---------------------------------------------------------------------- j30 ------------------------------
Povestea ce mai frumoasă cu Marilena Bostoneză abea urmează. Discutam despre văru-său din Ramat Gan care şi-a botezat fiica Nava. ‘Auzi ce nume a găsit pentru copil! Vaporul!' De unde deducem că a omis Ţara Sf. în drum spre Fareinigte Fargenign.
Despre care, cu cultura de la operă: pe săraca Manon Lescaut o exilează în Louisiana, unde în loc să devină antreprenoare şi să-şi deschidă restaurant la modă cu bisque şi shrimps etouffe, îsi dă duhul, murind de sete pe o pseudoarie. Tare nu mi s-a potrivit, că eu chiar cred în posibilităţi nelimitate -- pentru alţii.
Dar! Californiarz-o-ar focu şi-a schimbat legea, aşa că în loc să plece nevasta pe două luni la Washington De Ce?, o să facă neurologie pediatrică la San Francisco. Eu mă lingeam pe bot la libertate, dar şi mi-era frică să nu omor progenitura, că tare n-o suport. Şi în general sînt alergic la schimbare. Am îmbătrînit de-a binelea, că m-am dus să-mi fac ochelari să pot citi nestingherit leţte naies la mahşeifă -- vide infra -- iar oculistul mi-a spus că n-am nimic, doar trouble focusing din cauză de vîrstă. Dar tot s-a dus nevasta pe o săptămînă, să înveţe patologie, care am s-o studiez şi eu epitalamus, după cum numele-i indică. După care, mi-a comunicat mahşeifa: If you're American when you go into the bathroom, and you're American when you come out of the bathroom, what are you while you're in the bathroom? European. More precisely: before, I'm usually Russian; after, I'm Finnish.
---------------------------------------------------------------------- a ------------------------------
ARIES(March 21--April 19): You tackle a new project with zeal, impressing higher-ups. New friends and admirers are part of the package. Stop and think before you spend more money on a hobby. (Apr 6, 1989)
Tocmai mă pregăteam să mă complîng cît de disperat sînt, că nici de epistole n-am putere, deşi îmi fac aşa bine pe neşumă, dar de-odată am intrat în mare euforie, compunînd şein-ieţira pour grand orchestre a deux harpes, şi cum să nu-ţi comunic?
O să mă-ntrebi (că dacă nu!) de ce tocmai două harpe? Fiindcă harpa poate cînta doar 7 din 12 note cacafonice, aşa că pentru o serie serioasă trebuie două. Iar pe de altă parte, sînt 25 de acorduri de 4 note realizabile pe harpă, aşa că putem face din ele armonie divină (că eu nu aud diferenţa oricum, m-am convins punînd mahşeifa casnică să tragă acordul, şi eu să ghicesc dacă-i minor sau major şi vaccinat -- pe dracu!). Drept care compozesc cu foc -- no decomposing, alas -- folosind toate mijloacele avansate, inclusiv supercomputerul, ceeace îmi pare mult mai cuşăr decît aerodinamica turbulentă, care nu are nici un motiv matematic să rezolve ecuaţiile sau să ştie fizică. Iar în rest, nevasta admirabilă -- care nu mă-ntreabă ce-i cu harpa -- a căpătat ordine să se mute la Fort Ord, ştei eţbaot al hamapa. Noi cerusem locul ăsta de la bosul neuromilitar din Washington, plănuind să rămîn la NASA, şi cu tare puţină încredere că chiar o să-l obţinem, că toată lumea şi-l doreşte, iar nevasta cum ajunge acolo devine şef de servici adică unicul neurolog. Mare bucurie mare, cînd, surpriză, am încercat drumul de-acolo la lucru care ia două ore plus one way, oi vei! Desigur, am fi putut face ruta şi înainte de ordine, dar visul e roz, pe cînd realitatea pute…
Bekiţur, trebuie să-mi găsesc alt job, iar cu cerşit, etc., etc. Am ajuns la Naval Graduate School la Monterey -- asta e la 5 minute de Fort Ord -- unde speram să mă placă fiind pseuudomilitar. Mult mă-ntreb, o fi şi asta o iluziune ca distanţa pîn' la Tanţa. Dar am fost şi le-am făcut conferinţă, în costum şi ceapaclac tocmai cînd temperatura bătea recordurile în toată California, şi poate, cine ştie … respectiv pot să visez, pînă nu aflu. În orice caz sînt ca orice universitate împuţită, vor să le aduci bani de la grants, proposals şi comitete şi comiţii guvernamentale, şi te iau cu kviut peste şase ani (cînd o să fiu în groapă -- nu sper -- nici chiar aşa euforic). Dar în ziua cu interviua, ce-mi horospoceşte jurnalul? după cum vezi, aşa că pe loc mă fac perfeser.
Cu căutatul de lucru plus emoţia la schimbare -- că cît n-aveam ordine nici nu credeam că se termină în Iunie -- am fost foarte acru şi bătut, se numeşte atribut, plus topit de căldura insuportabilă că nu puteam dormi noaptea. Dar conferinţa a fost, ceaţa a revenit şi la lucru -- cît îl mai am -- pot să mă joc caa un nebun, ca cum cîntecelul: Ma, li ze lo ikpat, Haiqar havai nejmad Vehaieter istader levad!
---------------------------------------------------------------------- may89 ------------------------------
Les feuilles mortes se ramassent a la pelle
Da de unde! cu grebla, zisă şi rateau. Asta de cînd ne-au făcut morală că curtea noastră (în care mama spală) e cea mai mizerabilă din Presidio, dacă nu chiar din lume, drept care nevasta a început să taie frunza la cîini, să planteze iarbă să cureţe gunoaie, etc. Iar eu, fiind … o ajut, although I'd rather push the grass than seed it. Smoke it? de fapt sînt foarte law-abiding şi nu mi se pare necesar, nici recomandabil. Nu că nu mi-ar trebui vre-un antideprimant, dar cel mai puţin îmi place revoluţia a la mode. În fine …
Iar nevasta, dacă şi cînd chiar o să termine cu mizeria actuală, se duce în lumea largă de capul ei, şi armata îi dă eiţăs sub formă de conferinţă de weekend, unde m-am dus şi eu -- spouses invited. Domnul eiţăsghiber era fost puşcăriaş, care, ca americanul, a evoluat, devenind sought-after lecturer and negociator -- zice că participă la discuţii între boşi şi sindicate, etc. Foarte amuzant dumnealui, şi ar trebui să dea speranţe -- după 17 ani la zdup, deodată şi-a schimbat pielea şi năravul, dar -- de ce oare? -- mie mi-a produs doar depresie adîncă şi mult dispreţ, eu fiind atît de vîrtos, că la închisoare n-am ajuns încă. Ba da, ba da! mai ţii minte?
Pe de altă parte, am fugit la librărie şi citit la cioclopedie cum domnul Schoenberg şi-a inventat cacafonia la 50 de anişori! el fiind compozitor faimos şi public de la 20, aşa că mă simt şi eu cu va urma -- parcă n-aş ştii cum seria a doua ee cel mult ersatz. În altă ordine de idei, am ajuns cu Gîgă la dentist la spitalul universitar, de unde am cules perla jurnalistică a studenţilor. Sex worker -- mi-a luat ceva timp să deduc că era o curvă parşivă. Dar evident că munca înobilează, ca toate ducesele lui Charles II.
În rest totul bine şi la vară cald -- m-au anunţat deja de la Naval School că n-au bani, etc., aşa că iar trec la social security, sau om mai vedea. Sau poate trambalîndu-mă peste munţi şi peste văi mai vizitez şi rîpa, că altă profunzime, ioc.
---------------------------------------------------------------------- jul89 ------------------------------
A trecut o eternitate, şi devin din ce în ce mai pleoştit, că de 2 Iunie vroiam să te felicit Haiom iom huledet le A. Donatien dar a trecut şi asta. Iar dacă aştept ştiri bune, pot să astept.
Slavă domnului, că ştiri e cîte vrei: s-a făcut nevasta neuroloagă, ne-am mutat la Monterey şi ne-am luat şi casă, ceeace e o catastrofă totală, că nu mai e un ban în bancă, în schimb datorii de 3000 pe lună pe viitorii 30 de ani, drept care sînt în depresie adîncă. S-a dus visul roz să stau la vatră, în schimb pot să-mi fac moră şhoiră cu lucrul, ce mă fac dacă nu mă plac, unde găsesc mai bun, diplomaţie. Şi bineînţeles maşina dă semne de oboseală, iar cassette playerul s-a stricat, etc.
De bucurie cu casa şi mutatul, într-un Şobăs m-a apucat o durere scîrboasă de cap -- sau simulacru că n-aveam poftă sa deretic -- la care nevasta a dedus că am tensiune, şi mi-a dat tratament medicamentos, cu side effect turtire -- nu spun numai eu, e documentat -- aşa că sînt mai plin de voie bună ca deobicei. Şi pe bază de tensiune nu mai beau cafea, aşa că …
După Iunie a venit şi Iulie, şi trebuie să mă apuc de proposal pentru un grant la Naval School la Monterey cu vagi speranţe la Ianuarie la anu -- scîrnăvia trebuie trimisă pînă la 15 August, şi trebuie iar recomandaţii, o abjecţie absolută care dacă iese e cel mult pe un an. Nu cred că am putere, dar măcar să mă prefac? În schimb la lucru nu e nimic de făcut, că ajung acolo şi mă screm toată ziua să-mi ţin ochii deschişi. Acasă copiii tîmpiţi (au terminat anul cu note de la C- în jos) fac zimbre că n-au companie, iar nevasta e la dietă, că urmează s-o cîntărească cînd începe oficial. Ea e în vacanţă, şi de aia petrecem cu lăutari.
Partea cea mai roză e că din cînd în cînd mai uit căcatul gros -- în vise sau chiar şi treaz -- şi deodată apar perle, versuri viziuni etc. The stuff dreams are made of -- probabil că cenzura îşi mai ţine botul în vis dar şi spiritul critic, că dacă mă uit din nou, perla tot pentru porcine. By the way, domnul nostru Iisus Hristos făcea un banc bun pe limba lui: marganit/margalit: nu daţi margarete la porci, că li se apleacă nefiind ierbivori. Toată combinaţia îmi displace, pseudocreativitatea şi mai ales poliţia de gînduri care chiar există, deşi papa Froid ţinea la premiul de ghete. Dar cel puţin un sfat bun:
Don't hang about in the closet. Wear yourself out! Four hours on the road, I do, I do!
---------------------------------------------------------------------- au ------------------------------
Fiind atît talentat cît şi treaz am ieşit din parking cu lampa mea în bumperul lui, drept care a trebuit să mă duc să-mi pun altă lampă, cu alergătură (ner leraglai). Deci a doua zi pe la 9 maşina stătea la garaj, iar eu îmi încercam norocul la sifriaua locală, care e foarte consolantă -- ultima dată cînd mi-au pus cauciucuri am găsit dicţionarul de motive muzicante, cu care am petrecut dar vai, se deschid la zece. Vizavi era Christian Science Reading Room, iar eu, nici creştin nici savant (idiot da) fuga repede, că tot n-aveam ce face. Prima surpriză: camera plină de cărţi, uşa deschisă, nimeni acolo, ein maxgiaj, prat ulai lahaxgaja haeliona. Că cine o să fure Christian Science Journal, dar diferitele cioclopedii bibilice? De ce le-am lăsat acolo? ce e mai păcătos, să furi cloşca de pe ouă sau buna vestire? M-am instalat în faute oeuil (faute de mieux?) şi am intrat în volumul H--K unde am găsit a doua surpriză: o versiune babiloniană a lui Iov (I still got a job. For how long?). Un domn îşi cheamă sclavul şi fac proiecte: -- Poate mă apuc de politică? -- Bună idee, zice sclavul. -- Dar n-o să-mi fac duşmani şi mizeerii? -- Nu merită politica, zice sclavul. -- Poate umblu după cocoane … -- Ce minunat şi-ncîntător! -- Dar dacă umblă ele după mine să--mi pună coarne şi tapete şi … -- Lasă cocoanele, zice sclavul. -- Poate filozofia … -- Foarte profund, zice sclavul. -- Parcă n-am destule probleme şi fără epistemologia măsii! -- Nu-ţi pierde timpul ca alde Gîgă,, zice sclavul. -- Şi atunci ce să fac? -- Rupe-ţi gîtul şi sări în Eufratt! (culoare locală) -- Stii ce? poate încerci tu întîi, zise stăpînul. Aici urmează clou-ul cuneiform: sclavul răspunde ‘Crezi că ai să supravieţuieşti trei zile?', ceeace cere interpretare. Era Oblomov? moare de plictiseală? ce ştiu eu. Poate nu era Iov, dar Babilon garantat.
În orice caz, am avut viziune cum fac dintr-înşii grand opera. Tocmai operă cu cloanţa?! dar se potriveşte aşa bine: domnul cu sluga cîntecaci, cucoanele şi parlamentul balet, ba şi afacerea cu două harfe la amor, covor, picior -- mă fac ca Gerard Philippe za"l la frumoasele nopţii Bou nocturn
---------------------------------------------------------------------- au1489 ------------------------------
Continui să mă educ cu programul leţte naies, secţiunea scandinavă:
To the Swedes, Norwegians and Danes I want to point out that it's a good beginning to struggle for keeping your special characters on the net but I will only suggest that you also should keep this principle in mind when importing words from other languages. In Iceland we have at our (only) university a department which translates all foreign words into Icelandic and every word has its relation to ancient principle and terms. I can give you an example of that: Our word for computer is ‘Tölva' which is derived from the the words ‘Tölur’ (=numbers) and ‘Völva’ (=Witch (A woman who can manipulate things and foresee the future)). In summary we say that you can use the machine to foresee the future (simulate) by manipulating numbers and hence the name ‘Tölva'.
Iar într-o noapte adîncă l-am visat pe Justi agasîndu-mă (qui s'aime se taquine -- asta e o altă poveste, tot cu Justi, că vecinii lor se băteau cu urlete, de se adunase lumea-n stradă să vadă dacă chiar o omoară. La care zise: ‘qui s'aime se taquine') pînă m-am sculat plin de furie, dar pe drum la closet mi-a căzut fisa de ce e visul aşa realist: ce input mai am eu de la Justi? n-au rămas decît rozele amintiri pe cerebel, aşa că dacă-i deschide visul fişa, autenticitate totală.
Asta-i ce am vrut să spun? în orice caz pseudoadormit mi se părea inteligent. Inteligent?! Dumnezeule mare! dar, cel puţin la mahşeifă,
islandez 100%
---------------------------------------------------------------------- s89 ------------------------------
În fine aflăm ce se întîmplă dacă cade 1 Mai de 23 August: Why are programmers confused about holidays? Because 31 oct = 25 dec. October 31 = Halloween and December 25 = Christmas; Octal 31 (3x8 + 1) = decimal 25. Lire de vive voix, avec accent aigu: There is a story that in an EEC meeting, there was a guy from England who fancied a girl from France. To impress this girl, he told her in his best French: ‘Je t'adore’. The girl shut the door.
Drept care să discutăm despre futur anterieur (ca cum n-am şti că e posterieur) să vedem dacă ascultă Gotteniu şi strică planul. Cum eram eu mai acru şi descîntat, culcat la 9 şi sforăind să deconectez realitatea, cheamă don profesor de la Naval Postgraduate School, că le-a fugit un staff member, şi mă doresc: Toate mă cere Şi toate mă vrea, Fincă le place destincţia mea (academică) !
În mod delicat n-am menţionat salariul, nici faptul că contractul e pe un an, nici multe alte detalii îmbucurătoare … Doar că mă opresc din condus 4 ore pe zi, şi în schimb am să le petrec în cuibul familiar cald … Deci aştept să-mi trimită epistola oficială şi plec de la NASA la greener pa$ture$ -- aşa se descrie în general mutatul de la un job la altul. Deşi păscutul şi rumegatul fac bine parte din fiziologia mea (by the way, scormonind după publicaţii de-ale lui Nima am găsit un domn Geffen MD descriind “A case of rumination in a human adolescent” -- nu e întîmplător!) cred că la paralele o să pierd, că prea ar fi de tot. Dar peste un an, om vedea, mai vindem casa, mai crapă căţelul, mai crapă boierul … Sînt în plină euforie -- îţi dai seama că vorbesc de anul viitor -- şi puncte-puncte ca domnul Ţelină, buburuza sau
Vaca domnului
---------------------------------------------------------------------- ------------------------------
Dragă Mona,
Hai să-ţi scriu repede cît mai sînt în euforie de baltă, descoperind următoarea teormă magistrală:
Let p be a polynomial of odd degree, with positive roots. Then the convolution p * p takes negative values for some positive argument.
Care euforie durează pînă descopăr că nu-i adevărat, dar mare nevoie am de dînsa, că totul merge anapoda (chiar înseamnă fără picioare? nu-i destul de afurisit, că fără picioare stai locului, pe cînd eu regresez, de la primate la secondrate and much behind)
Că de ziua mea m-au chemat mameţicele la miezul nopţii, fiind schimbare de ceas aici şi acolo, şi au adunat în loc să scadă sau. Şi de atunci din ce în ce mai roz: studinţii se complîng, bosişorul îi crede pe cuvînt, aşa că n-au de gînd să mă mai ţină la anul şi trebuie iar să-mi caut de lucru, de care îţi dai seama ce poftă am. Iar pe deasupra notele care le-am dat la examenul final nu le-au surîs, deoarece fiecare ştie că merită a+ şi nu se lasă pînă nu capătă. Ce-mi păsa mie să le dau la toţi, dar data trecută mi-a făcut bosul scandal că notele erau prea mari, drept care de data asta le-am ajustat. Tot nu-i bine, aşa că le-am reajustat în sus, din care tot ce-a ieşit e că studenţii ştiu că nu sînt fair şi bosul că îi produc plîngeri şi lăcrimaţii -- mai perfect nici nu se putea. Şi trebuie să mă prefac că sînt om -- chiar trebuie? nu văd ce şansă mai am -- la care articolul pe care l-am trimis a venit supărat, că ei nu publică short notes, şi l-am trimis la alt jurnal, să mă refuze ei.
Iar ca consolaţie, prea puţin. Deşi învîrtindu-mă la librărie am observat un anunţ ‘Community hanging’, dar era cu picturi într-o expoziţie -- eu bineînţeles vedeam tot satul trăgînd de funia nemenţionabilă, ca cum pe vremuri pe corăbii. Iar în excursie la Las Vegas deodată văz la un colţ de stradă: LEAVE PARADISE -- ENTER WINCHESTER, şi parcă fulgera arhanghelul cu spada trasă, sak hakol judeţul (? county) din Las Vegas se cheamă Paradise, very much overrated.
Ce să-ţi mai spun? Studenţii măcar sînt internaţionali, venind din Tailanda şi Bolivia (ba nu, că aia n-are Navy -- Colombia), iar unul fiind portughez îl chema Coelho, care eu fiind latinist îl vedeam celest -- întîmplător toţi ăştia ştiu mai multă matematică ca americanii -- dar de fapt este Coniglio, epuraşul uşa rupe, cu diferite consoane înghiţite şi apoi scoase pe nas, comme la moutarde.
Dar poate toată afacerea este depresie de primăvară cu iomuledet, şi urmează viitorul rozbonbon, ca epuraşul (vide supra) de Paştele şi dumnezeii, care depune ouă de ciocolată (monotrema?). Iar văzînd prin ziare reţete cu moţăs, am dedus că vine şi sfîntul Peisăh, bli matan herutenu, că între winter şi spring quarters nu-i vacanţă. But a world with matzo farfel pizza cannot be all bad.
---------------------------------------------------------------------- jul 90 ------------------------------
Dragă Mona,
Cuprins de simţul datoriei -- pe lîngă articole, revizii, faculty activity report şi altele care nu le-am scris -- trec la epistolă, că Domnul Orwell pe care nu-l admiri, nici eu lately, zicea pe undeva că dacă e un lucru unul care n-ai voie să-l spui îţi taie toată elocvenţa pînă devi mutual -- cred că asta mi se întîmplă, că n-am cum să scot scîrna din suflet, etc. Dar neapărat la mahşeifă, să nu se piardă titivatu şi coruscaţia.
Unde am plecat la Las Vegas să ne îmbogăţim, şi direct la aeroport apare maşina jucăuşă, precum şi semne mari ‘Ground transportation -- Baggage retrieval -- Women', nu că ar oferi femei pierdute ca şi restul banilor în această metropolă a păcatului, era o indicaţie la closet. Iar restul tot aşa, maşina papă banii, umanii să nu mai spunem, dar în schimb totul e world famous, biggest şi most, încît am început să am viziuni citind ‘Gourmet Restrooms' în loc de gourmet restaurant, ceeace de la Alphonse-Donatien nu mai auzisem. Iar nevasta a găsit o maşină de poker pe 5 cenţi, care a luat banii atît de încet, că ne-am pierdut două zile acolo, în care timp ne-a dat şi careuri servite, semn că ne iubeşte Dumnezeu.
Ca să nu mai spun de domnul Slonimski, care nu numai că este savant de omni re scibili dar chiar şi-a scos parnusa din programul antic de televizor cu cloţ-caşes, de unde se şi trage expresia ‘the thousand dollar question’ -- sau aşa ceva, astăzi sînt tare prost la expresii, sînt sigur că nici ‘baggage retrieval' nu-i corect, dar … see any airport. Deşi a făcut el cîteva zeci de? mii de dolari, when the dollar was worth a dollar ukxebagrux haia od jor, totuşi ştiinţa i s-a terminat exact cînd trebuie: nevasta adorată suferind cu inima, i-a zis că o doare mîna stîngă, la care i-a propus să-l scoale dacă i-o fi mai rău, şi s-a-ntors pe cealaltă parte. Iar dimineaţa, surpriză plăcută -- nevasta rece, şi s-a dus, s-a dus, s-a dus, să sperăm că la cel de sus!
Asta ca hintală la sentimentele familiare actuale. Iar cînd aveam de gînd să-mi iau cîmpii şi să crăp dracului în Potrocalia că e ieftin, am observat că nici de asta nu mai am parale, că totul s-a dus naibii pe casă californioasă. Drept care stau frumos şi lucrez în plus part-time la NASA -- abia aştept să-mi găsesc timpul de readnews -- şi trimit publicaţe şi mă prefac a fi om şi cît mai rezist? Spune şi tu ceva, că de mine mi s-a făcut lehamite.
---------------------------------------------------------------------- ------------------------------
Dragă Mona,
Sînt aşa de încîntat de existenţă, căcă am început să-mi fabric diferite damblale, doar-doar, deşi n-am nici un fel de asigurare şi nu pot sta la vatră. Cacam de o săptămînă ochii fac zimbre cu zimţuri -- foarte interesant, o imagine standardd, un arc în zigzag -- drept cacare nu pot nici să citesc, nici să mă joc cu mahşeifa, aşa căcă mănînc cu furie şi mă cacaţăr pe pereţi. Iar ieri dimineaţa trezindu-mă în cacalmul de zori şi pace, deodată aud un fel de fluierat uşor. Mi-am zis căcă o fi ţeava aquiferă, cacare uneori vîjîie aşa, cînd, ce să vezi, se aude la fel de bine şi cu degetele în urechi. La cacare am intrat în mare fandaxie, căcă dacăcă mi se stricăcă şi văzul şi auzul ce mă fac? Cît pe ce să trezesc şi consoarta, dar am lăsat-o în pace. Totuşi i-am comunicacat la breakfast, la cacare a zis căcă e foarte comun să ţiuie urechile, şi mi-a pus diagnostic de blue Monday. Ceeace mi s-a părut rezonabil, dar astăzi m-am sculat cu acelaşi fluierat.
Pe deasupra, noapte de noapte visez căcă-mi cumpăr cacase, mari şi elegante, cu detalii şi mobilă. Ultima dată era şi mamere în vizită în vis, cu man bobă, şi vroia să pună rufe la uscacat. Am găsit nişte sfori atîrnînd prin cacasă, dar ce să vezi, nu erau de rufe, foloseau caca să ţină un cort. Iar dacăcă ridicacam cortul, se deschidea o stradă în mijlocul cacasei, pe cacare circulau maşini. Nu ştiu de ce mi s-a părut totul aşa feeric, căcă virgulă cacasa e principalul meu motiv de griji, şi o detest zicîndu-mi cum aş fi putut să mă reculeg acacasă, dacăcă nu aveam de plătit maşcacantă. I think my brain finally got completely scrambled. Sper să fie vreo tumoare sau altă mehaie cu halucinaţii (haloimăs) căcă mi s-a aplecacat caca turnul din Pisa. Cacare poate chiar îl vizităm, căcă plecăcăm la vară în Italia, cu căcăţel şi purcel, ba chiar şi mameţici. Eu îmi fac vise roze cu cultura şi culinaria, dar îţi dai seama ce o să iasă. Dar mameţicele o s-o ia pe Nomi în vacacanţă în Ţara Sf, pe Gîgă îl mai trimitem la prieteni şi poate după aia respirăm niţel. Caca să nu mai spun de bucuriile cacare urmează de la servici, căcă iar întreabă studenţii ce părere au de mine, şi cîţi din ei au observat căcă sînt
Arbiter elegantiarum
---------------------------------------------------------------------- j91 ------------------------------
Dragă Mona,
Studiind Oxford Companion la lits et râtures am observat că Evelyn Waugh chiar s-a însurat cu domnişoara Evelină. Îţi dai seama că aşa un mariaj nu putea (puţea) dura, că ambii doi răspundeau cînd îl/o chema pe unul/una, drept care au divorţat în vreo doi ani, după care dumnealui s-a făcut cacatolic.
Căci în rest, realitatea (lumea, vremea) m-a prins bine de coa…dă şi nu dă drumul: nevasta în deşert, copiii la garaj şi mameţicele la etaj, iar eu neavînd suficiente griji trebuie să produc moftică cu cercetări, să se impresioneze bosul local şi să mă facă cacavua. Ca să se impresioneze şi mai tare am pornit pe o schemă atît de farfecet, că ar putea să-ţi surîdă.
Am plecat la Florica, fiind acolo un prieten de al unui prieten de-al meu de aici, cari amîndoi au dedus că dacă Florida University o să-mi facă propuneri indecente cu ochi galeşi, la Monterey o să mă semipreţuiască. Drept care le-am făcut o conferinţă, la care n-a venit nimeni, şi cine a venit căsca ca Niagara. Era, într-adevăr, 3-4 dupămasă cînd trece Moş Ene la cromozomi, dar încă nu mi s-a mai întîmplat aşa ceva, eu fiind more fun than a barrel of monkeys.
As further encouragement, domnul floridian, care e şi el romînaş/israelian/sudafrican/american în devenire, profesor plin lucrînd în clipa asta la 14 articole (pe lîngă atîtea publicate) şi cerşind cu succes grants de milioane, mă tot bîrîia cum nu-i ajung banii, cum decanul nu vrea să-i dea mai mult şi cum vrea şi el să se mute, sau cel puţin să-i ameninţe că se mută, să se impresioneze bosul local.
Comme qui dirait la vie en rose, că restul timpului stă la dietă, mănîncă fructe la lunch, ba le şi cumpără cu 10 cenţi -- cînd sînt bine răscoapte şi nu mai ştie macoleta cum să se scape de ele -- şi-mi oferă şi mie. (Paranteză: Buddha a murit the indigestie, fiind prea politicos să refuze mîncare stricată. Eu doar la budă am ajuns: Buddham saranam gacchami, I go to B. for salvation -- great savings!!!)
Că eu sînt aşa de mîndru şi plin de demnitate, dar mai ales aveam vagi speranţe că-mi găsesc altceva de lucru cu compania mea fostă de la NASA (good company only!), care chiar păreau să mă vrea şi m-au chemat destul la interviu, să se convingă că sînt viu, şi dacă viu. Dar acum au amuţit mutual, sper că e numai sezonul cu greetings, şi dacă nu, poa să se ducă dracului totul.
Cît despre nevasta adorabilă, din August a aflat că pleacă pe pustii, şi atunci părea chiar pe loc, fiind în konenut de 24 de ore. După care le-a mai trecut, dar tot au luat-o acum două săptămîni, şi petrece în deşert, unde nu şi-a luat nici numele Domnului (nu încăpea in kitbag). Era vorba să-şi ia lopăţica buddhistă -- sau vezi sfîntul Tanah, Deuteronomy 23:13, în ivrit e iated şi în engleză am uitat, care trebuie cărată 40 de ani prin Sinai în scopuri higienice. Apropos, există o mahşeifă cît palma cu toate cele sfiinte înăuntru, ba poţi să faci şi concordanţie -- eu bineînţeles am căutat maxtin baqir. Dar eroul american maxtin basir, că au closete portabile în corturi, ba chiar şi duş, de unde se trage expresia duş-man. Anyway, dumneaei stă nicăieri, e cald şi frig, dar la o milă pe cămilă e telefon public, cu care ne conversăm, şi un turc care vinde şişlic sau chebab, încît s-ar putea numi vilegiatură. Mai ales fără mameţice şi copilaşi drăgălaşi …
Iar eu îmi zic că decedează şi rămîn cu pensia ei pe veci şi mă las de lucru -- sugestia consoartei, in her own words -- dar oricîte calităţi ar avea, tot nu pot s-o condamn la moarte, mai curînd eu la muncă silnicăcă.
Dar subiectul cel mai gras este bucuria de la copii, că iubita mea copilă se poartă exact ca cum povesteai tu, dispărînd în Italia noaptea cu un tip pe bază că avea maşină, etc. La care nevasta a intrat în istericale iar eu am dedus că trebuie băgată la internat, fiind foarte minoră cu zero drepturi. Dar mă-sa maternală trebuie să şi-o ţină acasă la care toţi pisicologii etc. au fost de acord. După care pe loc a descoperit că-şi ţinea amănţelul în garaj, la care nevasta a făcut spume la gură, după care l-a invitat să stea cu noi, că, săracu, îl dăduseră afară părinţii din casă (fiindcă nu contribuia la finanţe -- vive le pere Ubu!) şi locuia în parc, de unde l-a cules domnişoara Cuţit, cică de milă. Pisicologii au fost şi mai încîntaţi, iar familia lărgită mi-a rămas mie plocon. Între timp a împlinit vaca 16 ani şi şi-a luat rişaion, urmînd să … sau poate face pui, tot ce e mai fermecător.
Aşa că nu e mare minune că nu pot deschide gura la comunicaţe, necum ca trecutul glorios, unde străluceam la
public relations
---------------------------------------------------------------------- f91 ------------------------------
Dragă Mona,
Mameţicele s-au făcut oficial dependentele nevestii, aşa că pot să-mi duc soacra la doctor militar pe daiboj -- din păcate are multe ţurăs, pe lîngă moră şhoiră -- noroc că mamere o duce bine. Ieri am alergat toată ziua cu ele la spital şi macoletă -- să fim drepţi, şi eu mi-am făcut ochelari, aşa că nu e pur altruism -- după care eram complect terminat, şi mi-am luat o gură de ţuică şi m-am culcat frumos.
Imediat dă Nima telefon că a venit discul, dar nu reuşeşte să-i dea drumul. I-am dat eiţes, după care n-am mai putut să dorm -- o să-i placă muzicuţa?
En fin, adorm şi visez: Eram acasă pe Ein-Iahav dar la etaj şi se vedea perfect în casa vecinilor -- mi-am zis ca un acvariu. Se pregătea o nuntă, nu a mea, şi eu eram spălat, nu încă îmbrăcat, şi mă învîrteam pe-acolo cu un alt personaj, de care ţin minte numai că era aventuros şi tocmai sosise de departe. Era şi un cîntec de zestre: Fiindcă ea cere Bridge lemazkeret Kova im seret Elef koteret. pe melodia Tumbalalaica. După care încep să discut cu mamere: -- Cine se căsătoreşte? -- Stii că Ienta a rămas nemăritată, şi sora lui Iankl i-a murit bărbatul şi n-are copii … -- Sînt două femei. -- Nu contează, n-o să dureze mult căsnicia. La care m-am trezit rîzînd -- tocmai citisem despre o biografie a lui Nabokov, cu ‘Laughter in the dark' -- nu cred că mi s-a mai întîmplat aşa ceva.
Să te bîrîi cu interptetaţia? cel mai mult mi-a plăcut că visam în cuvinte -- o gîndire echt spusă sau scrisă -- şi mai ales in ale minăm lăşoinăm. Ba cred că şi proporţia e justă: ceva romîneşte, ceva ivrit, tare puţin engleză. Mi s-a părut remarcabil că vrea un pod ca cadou: pontifex (maximus?) ? se face luntre şi punte? In orice caz, nevasta cînd am luat-o juca bridge cu furie, dar ăsta era chiar pod. Pe deasupra, totul pe klezmerişe idişe negină.
În concluzie, lehavdil, căsnicia mea durează mult -- fiindcă eu sînt macho, nu-i aşa, nu sîntem două femei. Dar, dacă stai să te gîndeşti, dumneaei la manly behaviour, cu onoare la război, iar eu la plăcinte că ca să mă consolez am gătit cu furie, printre altele o ‘torta rustica’: multe omlete cu legume între ele, care era tare bună, şi chiar tăiată stătea frumos în picioare, ca o tortă adevărată.
În loc de ştiri bune.
From:
Mona e verisoara mea, Simona Alter. Adica taticu si tatal ei erau veri primari, si ar fi trebuit
sa-i cheme Lustman pe amindoi, dar, cind -- nu de mult -- s-au inventat nume de familie in Romania,
multi frati si-au luat nume diferite, ca sa para copii
unici si sa scape de armata. De unde se trage Alter.
Era cu 10-15 ani mai mare ca mine, si oaia neagra a familiei, fiindca nu s-a maritat.
La scrisori raspundea din cind in cind, dar mai ales imi pria mie sa-mi descarc sufletelul. Ultima ei epistola
era "Bravo Sadam Husein!". Dupa care o lunga tacere. Am aflat mai apoi ca a murit de cancer,
cam in timpul razboiului, cind chiar au cazut rachete irakiene in Ramat Gan.
Bineinteles ca nu cred, si uneori visez ca ne intilnim, dar nu-mi spune de ce a disparut.
From: Correct quote (anything can be found on the net):
Mr Bloom, about to speak, closed his lips again. Martin Cunningham's large eyes. Looking away now.
Sympathetic human man he is. Intelligent. Like Shakespeare's face. Always a good word to say.
They have no mercy on that here or infanticide. Refuse christian burial.
They used to drive a stake of wood through his heart in the grave.
As if it wasn't broken already. Yet sometimes they repent too late. Found in the riverbed clutching rushes.
He looked at me. And that awful drunkard of a wife of his.
Setting up house for her time after time and then pawning the furniture on him every Saturday almost.
Leading him the life of the damned. Wear the heart out of a stone, that. Monday morning start afresh.
Shoulder to the wheel. Lord, she must have looked a sight that night, Dedalus told me he was in there.
Drunk about the place and capering with Martin's umbrella:
From:
Tatal ei era si el un personaj aparte. Se facuse rabin la o iesiva din Franta, dar ca sa traiasca
era negustor de oua. Cu care ocazie a invatat si vorbea tiganeste. Bineinteles, era si
revolutionar de stinga, drept care comunistii l-au bagat la inchisoare. Legionarii l-au batut
pina i-au spart timpanele, si a ramas surd. Mona povestea cum, cind in fine i-au dat drumul,
s-a mai oprit la usa sa le spuna batausilor "Buna seara". Partea a doua a povestii e cum s-a dus taticu la ei
sa-l ingrijeasca, in plina rebeliune legionara.
Mona, aflind ca urmeaza sa am un al doilea plod, a sugerat sa-l numesc Iţhac, dupa tatal ei.
Mama ei era nepoata tatalui -- merge la evrei si recomandat la musulmani. Ar fi trebuit sa se marite cu altcineva;
dar Iţhac Alter i-a dat aluia bani sa plece in Australia. Mona povestea
cum mama o sfatuia ca copil "Viseaza, mama, viseaza!"
From:
And thou shalt have a paddle upon thy weapon; and it shall be, when thou wilt ease thyself abroad,
thou shalt dig therewith, and shalt turn back and cover that which cometh from thee:
From:
De multe ori mi-a spus ca abia asteapta sa faca cancer si sa refuze tratamentul. Oare chiar asa
sa fi fost?
From:
Asta e la mijloc intre "Un beau tenebreux" si "Les belles de nuit".
... l'utilisation des points de suspension comme soupirs, comme respirations, comme cadences
(q.v.)...
From:
"Mahşeifă" e vrajitoare in idis, si seamana prea bine cu "mahşev", adica computer in ebraica.
Pe deasupra, acelasi joc de cuvinte functioneaza in islandeza!
Deci computerul e mahşeifă, si cu asta, basta.
«
Dragă Mona,
O raritate, ca detesta pozele.
De la ea am aflat de Boris Vian, Raymond Roussel, Freud, Sade si de suprarealisti in general. De fapt, era
ruda cu Gherasim Luca, mare suprarealist român. De meserie
era psiholoaga, dar a lucrat ca bibliotecara. In ultimii ani era singura la o biblioteca de copii in Ramat Gan,
aproape de lucrul meu la armata. Mergeam acolo des si cleveteam cit puteam -- cred ca a fost unicul om care
putea sa ma suporte
si caruia puteam sa-i spun orice. Si puteam sa-i tac orice -- n-a stiut ca am copii pina n-a vazut aplicatiile
mele pentru post-doc si mi-a zis ce frumoasa fantezie sa povestesc americanilor ca sint casatorit + 2.
«
The geisha.
And they call me the jewel of Asia,
Of Asia,
The geisha.
He looked away from me. He knows. Rattle his bones.
«
... verisoara mea, Simona Alter. Adica taticu si tatal tatal ei
« Deuteronomy 23:13, în
ivrit e iated şi în engleză am uitat
«
Am aflat mai apoi ca a murit de cancer
« Bou nocturn
«
Iar mahşeifa nu locuieşte nicăieri ...
Am incercat eu sa traduc reclama din chinezeste – fericita pierdere de timp. Poate inseamna "An exclussive big pledge for a big adult: from your birthplace, therefore unlike any other! " |
From:
Dar an descoperit: "une cure d'azote sur la Cote d'Azur"
«
... doar alergia la azot e cronică.