----------------------------------------------------------------------
jul86
------------------------------
Dragă Mona,
Retournons a nos moutons (il faut cultiver notre jardin). Drept care m-am
întors în Hamptonul natal, plin de acreală şi consultant -- cel puţin
mă plătesc, că altă parnusă ioc. Dar, plin de mîndrie şi speranţă
îmi zic cum o să iau unemployment, că doar le-am plătit destul (signed :
Taxpayer) Dacă o să mă creadă că nu mi-am dat demisia şi n-am fost dat
afară şi alte idei care le mai au. Pe de altă parte, nevasta minusculă
chiar a luat parale de la ei în California data trecută cînd zăcea la
vatră.
Helas! la vatră nu mai ajunge săraca, că deja lucrează de la 15
pînă la 20 de ore pe zi la spital. Culmea e că şi eu, sosit la ICASE, pe
loc m-am pus pe muncă şi dietă (şi incommunicando), bătînd în
mahşeifă pînă la 12 noaptea şi mîncînd două salate fix pe zi. Asta
ca să termin lucrarea sublimbă la care am tot tras cu ex-bossul, la care
mă roade remuşcarea că n-am făcut mai mult, că mi-am pierdut timpul cu
ea (parcă altceva era mai breaz), dar mai ales că el era aşa cumsecade
şi haveraua sa chiar m-a rugat să pun ieţira da capo. În fine e scrisă,
dar urmează tipăritul, cearta cu editorii ihsa ihsa fui fui!!
Totuşi îmi prieşte, mai ales faptul că stau frumos singurel şi nu
deschid gura, că după petrecerea familiară îndelungată cu două mame
două tare îmi lipsea la privacy, ca să nu zic şi privată (avem
locuinţă militară cu 2 closete, că există şi cu unul). Aici am
căpătat maşină şi casă -- un apartament întreg în care m-am
dezlănţuit, punînd alu-paper pe geam să fie beznă dimineaţa, dar cu
succes foarte parţial, că trece lumina printre foi şi ele vuiesc şi
zornăie, aşa că ce cîştig (eu, cîştig?!) la întuneric pierd la
zgomot. Dar ideea că-mi fac de cap! M-am şi culcat după masă şi poate
am dormit.
La San Francisco o să fie bine şi la vară cald, dar vezi că e frig
de-adevăratelea, trebuie sveder în Iulie şi bate un vînt nebun, o
mehaie! Frumuseţea exact cum scrie la carte, iar locul unde stăm noi e un
paradis local. Doar că casa e mai mică ca la Hampton, aşa că a rămas
mobila pe afară, şi pianul locuieşte cu televizoiul (îţi dai seama ce
şanse are). Iar mahşeifa nu locuieşte nicăieri, că trebuie şi
electricitate şi loc de aparate şi masă, şi mai ales izolaţiune, ca să
pot să-mi dau drumul, care toate lipsesc cu desăvîrşire. Poate intru în
garderob, care e un fel de cameră dar poate chiar mă las. Tot trăind cu
nevastă şi copii şi mai ales mameţici, mi-am pierdut iniţiativa
(i-auzi!) şi nici de mahşeifă n-am mare poftă. Numai să văd toată
lumea plecată de-acasă şi să mă culc să dorm dupămasă.
Mamere a devenit aşa agresivă că nici n-o recunosc, şi-mi zic că e
semn rău, chiar îmbătrîneşte, pe cînd eu veşnic tînăr şi ferice.
Dar cred că ţi-am umplut destul capul cu bocete încovrigate. Aşa că
las mahşeifa să aibă ultimul cuvînt:
Hummingbirds never remember the words to songs
P. S. Aş fi putut să pun accente şi pe franceză, dar nu mai ştiu unde.
----------------------------------------------------------------------
n86
------------------------------
Va geme de patimi
Al mării aspru cînt
Ci eu voi fi pămînt
În singurătate-mi.
Will moan in distress
The rough song of the sea
And dust I shall be
In my loneliness.
Nu ca valoare poetică, cît ca semi-vis, între dormit, closet şi
reîntors în pat, unde mă învîrtesc pînă-n zori (că au mutat ora, şi
la 6 jumate se vede un fel de lumină afară, lehavdil de becul care arde la
noi în geam toată noaptea).
Ca alte visuri, mă revedeam cu Bibicu la el pe terasă, care devenise un
fel de zgîrie nori cu piscină în vîrf, dar se şi legăna cam tare în
vînt. L-am întrebat cu ce se ocupă, la care mi-a zis ‘lax’, şi mi
s-a părut ciudat. Explicaţia : lax e voluntary diarrhea, şi el se făcuse
doctor (habar n-am de ce o fi făcînd în realitate). Mă întreb de unde
mi se trage, în afară de faptul că domnul Lax e cel mai mare matematician
(şimuşi -- the missing link la beit şimuş). Şi lax sună ca flux, etc.
Iar pe de altă parte, sufăr de adicţie virulentă la mahşeifă, că
ce-mi trebuie să-mi pierd timpul cu text editor in fancy fonts, cînd am la
mine mînuţele-amîndouă (să clădim o ţară nouă, pentru clasa muncitoare )
cu care ştiu să scriu încă din clasa-ntîi, nu ca anumiţi
plozi în familie -- dar ce contează, că dacă nu-i mahşeifa nu merge
mintea cîtuşi de puţin. După cum o cheamă pe ea ordinateur po
franţuzski, aştept să-mi aranjeze viaţa căcăstoare in a semblance of
divine order, cum aşa bine zicea domnul B. despre artă în general şi
nimic în particular. Pot să aştept -- iar între timp mahşeifa docilă
şi cuminte, dar vai! nu infailibilă, că de cînd caut greşeli, tot
găsesc, încît mi-am pierdut respectul (comme la p) şi speranţa să mă
întîlnesc cu perfecţiunea , hormis le plus que parfait du subjonctif.
În fine, dacă simţi mare nevoie să comunici cu computerul, poate să
discuţi amici comuni, îţi transmit parola (parole d'honneur)
AILCUL26
P.S. Văzînd data pe ecran: Trăiască marea revoluţie socialistă din
Octombrie!
----------------------------------------------------------------------
d86
------------------------------
Dragă Mona,
Întîi detalii tehnice: aici sînt scîrboşi la servicii şi fac mizerii
la poştă privată (sau WC) , aşa că dacă scrii, semnează Boiberichi
University sau Fabrica de Împachetat Fum, să simtă dumnealor că e ceva
oficial.
Merry Christmas! drept care e un sentiment de delăsare complectă şi
nimic de făcut, că mi-am găsit timp de corespondenţă -- ar trebui să
scriu la mamere, dar optimismul lipseşte, aşa că. În general sînt
foarte ocupat la lucru şi nici nu simt cum trece timpul, ceace e o mare
binecuvîntare, că acasă nu prea am linişte şi pace. Sînt şi bine
obosit -- de la circulat cu maşina şi sculat la miezul nopţii -- şi
nevasta e cu capsa pusă, încît în ultimul timp ne certăm cu urlete, de
mă mir şi eu ce-a intrat în mine, că nu aveam nici o intenţie (lo
bekavana, cum zic taiere idişe kinderleh). Nici rezultate nu dă, că deşi
nevasta nu savurează aceste scene, năravul nu-şi schimbă (nici părul,
numai juna Nomi se vopseşte cu tot felul de meţii de la makolet, fiind
nesatisfăcută de aspectul personal, etc.)
Dar în schimb m-am cultivat şi m-am dus să aud ‘Mesia’ lui Haendel,
după cum e tradiţional în America şi restul lumii, cred. Mi-am petrecut
timpul traducînd textul în ebraica originală -- fiind un ghiveci din
testamentul atît vechi cît new-improved -- şi-mi ziceam ce ieftin a
scăpat dumnealui fără să plătească libretistul, cînd, ce să vezi,
toată afacerea a pornit de la un domn bine care compilase textul, după
care l-a bîrîit pe Haendel să scrie muzica, după care nu i-a plăcut
rezultatul (se întîmplă). Iar scormonind prin sfîntul Tanah după
citate, m-am mirat şi eu de ideile mesianice de-acolo, de care nu ştiam
mai nimic (ori nu se cer la bagrut, ori n-am avut timp de Isaia
dănţuieşte), nu atît că se potrivesc cu evanghelia, care a fost
ajustată după tipic, cît nu se potrivesc cu mesia care-l tot aşteptăm
im ki itmahameah, dar nu cred că am răbdare şi pentru el, sau ea, sau
heshit, cum atît de bine zicea ...
Iar orfestra era plină de personagii în floarea tinereţii pe care-i
invidiam grozav, deşi ce meţie e să fii principal second bass clarinet
sau aşa ceva? dar mi s-a părut foarte cuşer că totuşi, aşa mici şi se
ocupă de muzică curată . În cor erau o mulţime de domni ascunşi
printre cocoane -- male alto, sau contratenor, frumos să fii contra, asta
zic şi eu parnusă, dar mai plăcut să nu-i vezi cînd îi auzi. Si în
fine, ce bine cîntă vioara, că majoritatea instrumentelor erau pentru
special effects ici colo, doar viorile activau incontinuu plus domnul de la
bas cifrat la morgă, dar aia nu se auzea chiar deloc.
După care am avut o revelaţie, cum eu şi cultura cu leţte naies, că de
fapt mi-e o frică nebună de noutăţi -- probabil că m-am dezamăgit
îndeajuns -- şi prefer mukar vehaviv pe care îl combin şi aranjez eu
destul in a semblance of divine order. Doar în domnul Bach & Cie am
încredere şi speranţă să descoper ceva nou şi bun. Şi dacă recunosc
cîte ceva, e şi performance test pentru memoria -- să nu zic mintea --
pe care o mai am, semn că încă nu m-am tîmpit complect, as I am a
cockeyed optimist.
Astă noapte l-am şi visat pe Justi, lucrînd pentru nişte persani
(comment peut-on etre) şi vorbind fluently pe limba lor, la care şi eu am
veleităţi, şi mă corecta la polite 2nd person plural, care zicea el că
se termină în rmat. Pe drum spre closet mi-a apărut legătura --
‘hormat’ e onoare, dar ORMAT e fabrica unde lucrase dlui în Ţara
Sfîntă.
Glory! (That's divine order for you)
H. Dumpty
----------------------------------------------------------------------
j87
------------------------------
Dragă Mona,
Speram să apar în persoană în Ţara Sf., că mamere tare vrea să vin
şi să semnez pe tot felul de conturi de-ale ei -- ceeace m-a băgat în
groază că chiar trage să decedeze -- dar cînd colo s-a stricat nevasta,
aşa că stau cuminte acasă şi am bucurie de la familie şi succese în
muncă.
Principala anuvă este de la pisici, din care avem trei, că întîi a
dispărut odorul familiei original, şi nevasta a fost disperată pînă nu
şi-a luat un pui persan, foarte adorabil, într-adevăr. După care a
dedus că persanul o să se ofilească singur în casă, şi îi trebuie a
pet's pet ca virgulă companie. Drept care am luat o jună mîţă, după
multă alergătură, nefiind sezon de pisoi. Să nu mai spun că cum am adus
mîţa acasă, a şi sărit pe eucaliptul cel mai înalt, unde nevasta nu
m-a lăsat să mă urc după ea. Credeam că acolo rămîne -- am chemat şi
pompierii, dar ei nu-şi pierd timpul cu aşa ceva, decît în ficţii . Dar
surpriză! a venit la noi la uşă -- cum ne-a recunoscut, Dumnezeu ştie,
că în casă fusese maximum 10 secunde înainte de-a zbughit afară. În
fine, după o lună de absenţă, a revenit şi motanul original, dar
nevasta tot nu s-a înveselit.
Eu credeam că dumneaei e acră numai din lipsă de necazuri -- lucrul de
25 de ore pe zi e ceva natural -- dar ce să vezi, bosişoara ei chiar se
dă la ea, aşa că a intrat în depresie oficială, cu nedormit şi
puţinele ore pe care le mai apucă acasă, lipsă de poftă de mîncare,
etc. Iar eu încerc s-o încurajez, cu foarte puţin succes, dar nici nu
vrea să mă lase să plec. Oricum n-aveam mare poftă, în afară de vagi
idei cum să te găsesc la Boiberichi şi nu la Paris, fiindcă am devenit
om cu vacanţă măsurată, care mi s-a dus deja ducînd plozii la dentist,
etc., încît nu-mi vine s-o arunc pe pelerinaj pios.
Aşteptînd să sosească ştirile bune (ca să vezi cum nimic nu înveţi)
copilaşii drăgălaşi au spart uşa (epuraşul uşa rupe, şi chiar
intrăm în anul iepurelui chinezesc : Gung hai fat choy!) şi am intrat
şi eu în fandaxie cum s-o repar, că deşi mirlităria ar trebui să se
ocupe cu totul în casele noastre, noi măcar trebuie să fim de faţă --
ceeace nu iese, etc. Iar una dintre lămpi a decedat, deşi i-am schimbat
toate becurile, şi closetul se revarsă, şi maşina de spălat vase s-a
curăţat, şi tocmai eu nu pot să fac depresie că mi-a luat nevasta
poa-ntîi !
Noroc că pot să te bîrîi pe tine, că e mult mai simplu să faci
literatură decît să repari uşa, sau chiar să faci patul (cu
ştergături). Şi nefiind acasă, nevasta încă n-a observat uşa, pentru
care
We thank with brief thanksgiving,
Whatever gods may be
(ba îi trimitem în mameţica lor). În schimb mă pune să învăţ
neurologie -- cică s-o ajut, şi nici nu pot s-o refuz. Mi-am umplut capul
cu habenula, foramen, putamen (aia o fi respecteuse) et la circonvolution
de Broca, la deuxieme a droite, demandez au
Concierge
----------------------------------------------------------------------
m1187
------------------------------
(The very famous chestnut about somebody's guts being sucked out by
decompression in a plane toilet. ‘Disembowelment' or so)
Dragă Mona,
Avem conferinţă de mahşeifă, la care a venit un domn bine să discute
despre mass storage, iar ca poză avea o catedrală catolică, ceeace mi-a
plăcut cînd a căzut fisa în ciulent. Dar în rest e o existenţă foarte
plată, cu nevasta în depresie oficială şi casa plină de mîţe
căcăcioase -- necum ştiam eu că pisica e un animal curat. Încă o
iluzie pierdută, şi nici o găselniţă găsită.
Parte din depresia nevestii e să citească jurnalul de dimineaţă, ca nu
cumva să aibă de deschis gura şi spus ceva. Eu citesc pagina veselă, dar
adevăratele perle stau ascunse adînc în mormanul de hîrtie, care în
trecut folosea ca closet de cacaţe, dar acum, de cînd merg pe afară şi
nu mai au WC oficial, se aruncă direct şi ne umple gunoiul. Totuşi am
pescuit acest rar mărgăritar, cu titlu flamboyant sugerînd întregul
spectru între Montezuma's revenge şi harakiri.
Cu o altă fericită ocazie, văzînd nevasta că eu mă joc cu mahşeifa
casnică, fiind Duminică, a intrat in anxietate cu tristeţe profundă şi
nerecuperabilă, pînă nu s-a pus pe băut bine, şi susţinea că s-a şi
îmbătat, mai ales la puradei plus indicaţii de regie să-şi ţină
botul. Dar cel puţin a dormit pînă dimineaţa. Talentul meu la consolat e
tare redus, fiind optimist din fire, şi mai ales plin de empatie la
problemele altora, că n-am destule proprii. Nevasta a rămas foarte
satisfăcută de alcool, că stam librium de mult nu-i mai ajută, şi şi-a
propus să bea de weekend, dar între timp bosişoara care o teroriza (sau
de care i-era frică, nu-i tot una) a luat-o la discuţie să-i spună că e
totuşi pasabilă, aşa că. Drept care de weekendul ăsta, nefiind de
gardă şi nici alte probleme, a apucat-o burta (ca meine liebe Katze) şi
şi-a petrecut ziua chircindu-se în diferite poziţii în pat.
La lucru nu fac chiar nimic, şi mă tot minunez ce harnic ar fi trebuit
să fiu -- şi mă întreb cînd şi dacă o să observe cineva, nici o
şansă, dar conştiinţa? roade (nu dă roade). Nici măcar de epistole
n-am putere, cu atît mai puţin să-mi pierd timpul la conferinţă unde
adorm de-a-n picioarele (pe scaun, să nu exageram, dar n-au cafea, sau au
cafea cu coadă, la care nu rezist, deşi ieri abea am stat la coadă la
closet cu multă lume bună, chiar prea bună, cu care n-am poftă să
excret în comun, etc.)
Scatologique, pas eschatologique
Gică
----------------------------------------------------------------------
m1987
------------------------------
Dragă Mona,
Visuri, maică, visuri! Astă noapte Justi m-a convins să dau un recital
de pian, deşi, precum în realitate, tot nu ştiu să cînt, dar ce
contează. Drept care am plecat în chiloţi, pe pogo stick (ca să nu
transpir prea tare pînă la sala de concert). Pe drum m-am întîlnit cu o
cocoană, şi i-am explicat că nu pot să cînt decît la mahşeifă, şi
am reuşit să-i vînd un disc cu Bach de casă. Cînd am ajuns, Justi a
scos din servietă nişte pantaloni pentru mine, să fiu prezentabil, dar
n-am mai avut curaj să intru. M-am sculat în schimb, şi n-am mai adormit
la loc, fiindcă closetul se trăgea singur (are toane şi în mod cert
suflet, de cîte ori nu avem electricitate -- destul de des, fiind
‘furtuni’ la San Francisco -- closetul se goleşte de apă şi
lîncezeşte cîteva zile.)
Ieri noaptea am visat că mi-am luat un răcitor şi îl duceam acasă, cu
mamere, papere şi junele Gîgă, pe nişte străzi în pantă ca patria
curentă. Eu şi cu Gîgă ne-am urcat pe el, şi a pornit repede la vale pe
rotile -- foarte freilăh, dar mi-era frică să nu lovesc pe cineva. Am
reuşit să-l opresc şi tocmai răsuflam uşurat, cînd iar a pornit, a
nimerit într-un parking şi a lovit o maşină pe care a întors-o pe dos,
ca un cărăbuş cu labili în aer. Am luat repede răcitorul şi am
început să-l împing sus la deal ca să-mi găsesc familia, şi mă
remuşcam dacă trebuie sau nu să anunţ că am pocnit maşina, cu
sufleţelul atît de tulburat, că mi-a părut chiar bine cînd a sunat
ceasul (nu mi-a sunat ceasul încă)
Iar ca succese în viaţă şi viitor de sănătate, am dat testul (teorie)
să-mi iau un nou rişaion, şi am luat 100% încît nu-mi mai încap în
piele. După care am exmatriculat una dintre mîţe - domnişoara Cleopatra,
care nu ne putea suporta şi fugea să se ascundă de cîte ori mişca
cineva. Se ascundea atît de bine, că nu puteai şti dacă e în casă sau
nu, decît după apariţia sau absenţa căcăţeilor în baie -- locul ei
favorit, probabil fiindcă intrăm acolo desculţi, pe întuneric. Am
rămas cu doi motani, all male household după moda locală. Care în schimb
au nişte paraziţi (pas moi, helas) şi trebuie duşi la doctor să facă
băi sulfuroase, că miros parcă au ieşit proaspeţi din iad. O feerie.
Reducţia de caţe a avut efecte educaţe, fiindcă Nomi simte că tare aş
exmatricula-o şi pe ea, şi toată dimineaţa mi-a spus cît mă detestă,
dar seara s-a făcut dulce şi calină. Sau mi se pare, cică o ajut la
moftică, dar nimic nu se lipeşte de ea, numai atenţie îi trebuie, ca
nevasta admirabilă cu neurolgia. Dumneaei îşi revine (faites-la revenir
au beurre) şi aproape că a invitat musafiri, dar mai bine am plecat cu
toţii să sărbătorim Sf. Patrick, la care plozii m-au întrebat dacă
avem vre-o relaţie cu Irlanda, şi eu am răspuns kvod hanasi (mai e?)
Mi-era simpatic, că la vremea lui venea cu ştiri bune -- ce inteligentă
metodă, cine aduce şlehte pesire capătă plumb topit în gît, that would
take care of the freedom of the presse au canard enchaine. Sau poate
suferă şi ei de logoree, ca
Subsemnatu
----------------------------------------------------------------------
a1387
------------------------------
Discuţie între două hoituri (charogne infâme)
-- I love music so!
-- Composing?
-- No, decomposing!
Ceeace mi s-a părut o perlă de mare raritate, deşi am scos-o din lectura
lui Gîgă, unde intelectualitatea mai puţin. Dar m-am indentificat
(angehackt) atît de tare cu personajul literar, încît. I would gladly
compose, in verse or in prose, and/or decompose …
După care, ca să nu mă plictisesc, au reînceput senzaţiile tari, că
California împuţită nu lasă nevasta să practice, şi nu poate să facă
cîteva luni în spitalul nemilitar care i se cer, şi am plecat la
Sacramento -- capitala locală -- să vedem ce putem face. Ce căutam eu
acolo, n-am aflat încă, dar nevasta are mare nevoie de companie, deşi
marea majoritate a timpului tace, şi dacă nu, dă ordine.
Bineînţeles că nu ajută nimic, vor neapărat nişte hîrtii de la
universitatea din Roma (‘La Sapienza’) , care au aceeaşi şansă să
ajungă ca mine prim-ministru (‘minestrone’) . Dar în schimb
vice-consulul italian (in charge of vice) şedea vizavi de oficiul de
quality insurance (aşa se cheamă şerpii de nedat liberă practică la
străini) şi ne-am plimbat pe jos de vre-o patru ori între unul şi altul,
pînă a compus nevasta un papir satisfăcător, care poate o să-l
ştampileze sapienţa, moyennant la buona mancia… Iar între Ana şi
Caiafa era şi un restaurant, unde am mîncat peşte fript şi calamari
rings, că dacă nu sîntem la lucru, se cheamă că petrecem.
În restul timpului mă cutremur la ideea că face dumneaei depresie din
nou -- care din păcate a fost de-adevăratelea, că psihiatrul la care se
ducea s-o lasă-mă să te las de fumat, i-a spus nu cumva, şi i-a propus
să intre la balamuc pentru odihnă -- iar ca desert mă gîndesc ce bine o
să fie la vară (nu numai cald) cum vin mameţicele ambedue cu criticuţa,
încît nu pot decît să laud pronia divină, xebekol dor vador omdim aleinu lekalotenu,
aranjament perfect ca cum l-aş fi făcut
Eu
----------------------------------------------------------------------
a2187
------------------------------
Care accident? Sper că nu-i serios, deşi tu cam sărbătoreşti paştele
şi alte sărbători cu oase rupte. Iar data fatidică 5.3.87 citită à
l'americaine e în Mai, chiar dacă nu pe 35 Mai, totuşi impresionant ca
viziune profetică.
Dar şi eu am mari realizări, că de Sf. Şobăs sau Duminică m-am culcat
dupămasa la 4 şi am dormit cu uşoare întreruperi pînă a doua zi
dimineaţa, încît mi-am zis că am intrat în anul morţii, sau e semn de
la cel de sus să mă întorc în Ţara Sf., că tot balamucul -- plozii
mişcînd, televizia vuind, etc. nu mă mai ating.
În altă ordine de idei, nu degeaba ţinem nevasta la studii, că parcă a
început să mă creadă că nu dorm destul, de cînd a aflat de sleeping
apnea şi a observat că sforăi ca Niagara. Ea, în principiu, trebuie să
scrie o lucrare cu research, şi bosişoara ei dulcamară e interesată
în somn (cine nu e? doar vacele cu pretenţii la optimism susţin că-i
timp pierdut). Drept care i-am cumpărat o carte cu poze de colorat -- for
real -- ‘The brain anatomy coloring book' , din care poate o să afle cum
sînt puse toate bucăţelele alea împreună, cu sute de nume
pseudolatineşti. Cît despre bossica, cel puţin n-a agresat-o pe bază de
licenţă californică, şi i-a şi promis că o să fie bine (la vară
cald? anul trecut era o ceaţă şi răcoare, parcă le-aş fi comandat eu
à la carte de tobă . Acum e o căldură nebună, musai să batem recordul
la temperatură în Aprilie). Şi dacă ţinem la tobă şi bătut recordul,
tocmai discutam cu mahşeifa şi ea îmi recita poezele :
There was an old pirate named Bates
Who was practicing rumba on skates.
He fell on his cutlass
Which rendered him nutless
And practically useless on dates.
Ceeace poate servi ca test de educaţie literară -- notice the fruity
diction.
Ca să vezi ce dulce e mahşeifa -- nu degeaba o cheamă UNIX, că nu mai e
alta ca ea, cu program de jocuri, spînzurătoare şi I-Ching chinezesc,
pentru aflat viitorul, trecutul (şi le plus que parfait du subjonctif, se
putea fără?) Iar în alte locuri partea asta din sistem e închisă,
zicînd doar ‘permission denied', dar aici sînt multe personaje serioase
ca mine, şi merge /usr/games -- o mehaie, cu adicţie complectă. Simt cum
nu mai funcţionează vorbirea deloc, nici văzul fără ecran, mirosul mai
bine lipsă (tout pue), iar toate valorile tactile în loc de artă de
plastic, se concentrează pe clape de scris, şi încet-încet (ba chiar mai
repede) mă transform în Terminal Man, deşi om n-am prea fost eu la vremea
mea, maximum
Featherless biped
----------------------------------------------------------------------
a2987
------------------------------
Yente himcia 'Le pisstand' lamaxtinot baqir -- haitonim
Asta zic şi eu new-improved! Notice the naughty frenchified name,
masculine to symbolize the fate of male chauvinist pigs.
Vezi ce folositor e jurnalul de dimineaţă, şi cum progresul se ţine
după noi cu alacritate. Ca să nu mai spun de domnişoara de la işicoală
-- nu fiică-mea, dar nici mult nu-i lippseşte -- care a dat tot universul
în judecată că nu vrea să disece broasca. I-au spus că biologia e
oricum facultativă (ce nu e în America?) şi poate să renunţe, sau să
ia o notă mai mică fără laborator. La care dumneaei a protestat că-i
trebuie note mari, să intre la universitate -- la zoologie! Toată meghila
a ajuns la televizor -- de unde aflu eu aşa ceva? -- iar minţile
luminate au dedus că chiar are drepturi constituţionale vaca (la vache,
la grenouille et Lafontaine)
Cred că am intrat în anul morţii, că mă scol înainte de ceasul cu cuc
-- ori mai bine zis trîmbiţele Ierihonului -- plin de voie bună şi
energie, tocmai cînd nevasta intră din nou în depresie că a plecat
motanul şi nu vine minunea din Italia, etc. Şi am avut o revelaţie, cum
am uitat tot ivritul în trei luni, că mă întrebam how do you spell it ca
orice neaoş, tot aşa şi moftica divină -- cred că s-au închis
circuitele, că ieri murind de plictiseală încercam să heşbonizez ceva
-- bolovan! (sau vole-au-vent, să fim mai delicaţi). Iar dacă nu vrem
să spunem scleroză, zicem evoluţie, ori je me sens devenir die şi hăis
şi cea
mai mare perlă de cultură
----------------------------------------------------------------------
may2187
------------------------------
În loc de rugăciune de dimineaţă -- Gîgă mi-a cîntat aria sa de la
chapel, unde studiază cu foc tot judaismul fără fard de care chiar nu
ştiu cum am scăpat eu. Din care mi-a zis că s-a prins de el doar ‘me,
Mohawk' -- mi kamoka baelim, Gotteniu? Şi să nu crezi că a auzit boul
(sau vaca, sau americanul maţui) de ultimul mohican, doar coafura a rămas
din ei, foarte la modă ad lehodaa jadaxa. Dar pe de altă parte, şi
coloniştii francezi tot asta au văzut -- Hurons (sie ist eine Hure)
În altă ordine de idei -- imitatio Christi -- am avut şi eu un
accident, pocnind maşina, care s-a îndoit oarecum, dar eu, în afară de
acreală, n-am păţit nimic (îndoieli am avut întotdeauna -> cogito ->
ergosum ) De fapt, e un fel de aventură cu capra-n casă, că totul s-a
rezolvat relativ repede, maşina fiind deja întreagă pe banii asigurării,
aşa că devin relativ vesel pînă nu mă dau ăia în judecată, în stil
american.
În rest, imbecilitatea profundă şi căcatul gros, incommunicando absolut
şi revelaţia ioc. Totuşi, într-o dimineaţă de weekend, fără nevastă
dar cu casa de dereticat, am pus-o pe Nomi să strîngă rufele, fiind
educativ să pună şi plozii mîna, etc., etc., dar mai ales fiindcă ea
mai deosebeşte boarfele ei de ale lui Gîgă, sau ale nevestii, sau. Drept
care a făcut tragedie în stil mare, cu bocete şi strigături la cer.
Zice ea: Nu vreau să trăiesc! Zic eu: Mie-mi spui? Zice ea: Vreau un
cuţit! (fără referinţă la Cio-cio-san). Întîmplător (nu e
întîmplător) e un cuţit mare acolo, care se bagă în maţele closetului
ca să nu se tragă singur, vide supra op. cit. Dar vezi că nu e
suficient de ascuţit! Zice marmazela: If you didn't let Mikey use the
knives to chop wood for his tree house… Zic eu: I could let you use the
knives to chop your arteries. La care s-a calmat cît de cît.
Emile, ou l'education chez les Hurons
Makarenko
----------------------------------------------------------------------
jun2387
------------------------------
I need information! urgently : who's the speaker of the house (nevasta
tace, aşa că...) who's the supreme justice (theodicea) what's the tenth
ammendment (lo tirţah, pardon, commandment) etc. că Marţi într-un ceas
bun mă duc la examenul de cetăţenie, unde au asemenea pretenţii. Şi ca
să fie mai strîmb mi-a venit interviul numai mie, nevasta fiind
programată pe 22, probabil ca s-o enerveze niţel, că prea ieşise din
istericale.
Iar de sfîntul Şobăs -- unul dintre ele -- am ajuns la barmiţva unei
domnişoare din clasa lui Nomi, cu care era mare prietenă încît am dat
şi noi de părinţi, care sînt simpatici şi nu i-am putut refuza -- doar
nevasta a scăpat fiind de gardă. Cu care fericită ocazie aveau o
orfestră care cînta tare bine numai cîntecele israeliene de pe vremea
mea, că mă simţeam la Maabarot la kumziţ încercînd să dansez
krakowiak (cu acelaş succes atunci şi acum) Drept care mi s-a făcut
multă greaţă şi selfdeprecation for naturalization (că tot ce-am făcut
pînă acuma cel mult unnatural acts sînt) dar m-am consolat la ideea că
mai pot deveni cetăţean elveţian, eventually ...
Swiss Miss, or
I miss the Swiss
----------------------------------------------------------------------
jul1787
------------------------------
Dragă Mona,
Poveşti cu pisicologi: nevasta l-a dus pe junele Gîgă să-l măsoare,
să vadă dacă are learning problems, deoarece scrie ca o mîţă (pe de
altă parte e atît de dulce, că deşi profesorul lui ne-a bătut nouă
capul cît de prost scrie copilul, lui nu i-a dat lecţii în plus, ba l-a
şi trecut la scris). Cum a ajuns plodul acolo, s-a apucat să sperie
psihologul (epater les bourgeois?) cum are de gînd să se sinucidă --
respectiv a fost în camp, şi ceilalţi copii l-au ameninţat că-i pun un
şarpe (de care i-e tare frică, probabil de la Adam cu Eva) şi a intrat
în istericale, că ne-a chemat directorul să ne spună, dar eu am trecut
cu vederea, că doar, etc. Domnul psi, în schimb, s-a impresionat şi ne-a
dat nişte formulare lungi să umplem amîndoi părinţii, cu care aşa bine
am petrecut -- am pus ‘true' la spare the rod and spoil the child, şi
‘false' la both parents enjoy children, şi multe dintre astea, încît
sper să ia odorul şi să-l depună la azilul de copii găsiţi, poate o
scăpa de influenţa mea nefastă (nevastă?). Atît de uimitor e să mă
întrebe cineva ce părere am, că mi-am pierdut complect uzul raţiunii.
Printre alte visuri roze, mă gîndeam ieri cum o să cîştig milioane la
loterie, că am jucat Sîmbăta trecută şi sînt plin de speranţe, şi
îmi făceam planuri cum să mă duc să studiez langues de chat şi
muzicuţă, şi mă întrebam dacă trebuie să donez ceva la Tel-Aviv,
fiind filantrop (pe dracu, numai mahşeifa o filez, nici măcar la poker).
Iar scormonind printre second-hand books am dat de ultima cărţulie a
domnului burghez şi gentilom, ‘The pianoplayers’, cu care m-am delectat
quantum sufficit (nu ajunge, nu ajunge) mai ales unde scrie el că aria
domnului Bach e imnul striptizoaicelor: (h)air on the G-string. I-am
povestit acest banc lui Nomi, care are chiar cunoştiinţe în materie --
a cîntat la violină (l'on du violon, l'ette de la violette) trei
săptămîni pînă i s-a făcut lehamite şi pe loc mi-a zis să nu discut
aşa ceva în pub(l)ic. Săracii copii, unde au nimerit!
Père de famille (worried)
----------------------------------------------------------------------
jul2987
------------------------------
Dragă Mona,
Which is the planet nearest to you? Your anus -- even nearer than Earth.
Acest banc divin l-am aflat de la progenitură, şi plin de speranţă îmi
ziceam că ar fi invenţia ei, dar pare-se că nu (nu-s genii în familie,
nici măcar un génie heure). Totuşi…
Iar nevasta încîntătoare are din nou bucurii cu California, care în
nici un caz n-o s-o lase să lucreze. Pare-se în schimb că o s-o trimită
armata să facă rotaţii pe la alte spitale militare, ceeace ar fi o
soluţie strălucită, să nu ne mai pierdem timpul cerşind la Sacramento
şi bocind fără roade (eu plin de demnitate, dar de fapt green cardul a
ieşit exact pe bază de bocet, că s-a muiat inimioara domnişoarei din
Hampton, care ne-a pasat la domnişoara din Richmond, care ne-a pasat la
domnişoara din Philadelphia, care a rezolvat totul peste noapte, în loc
să mai aşteptăm cîteva luni. Dar vai, la viperele locale nu merge. Poate
că e ceva cu Dixie, nu degeaba bîrîie Nomi că vrea în Virginia).
Cît despre green card, am dat amîndoi examen de cetăţenie, şi o să
se termine totul cu bine într-un viitor rozbonbon cu picăţele.
Deocamdată a venit vacanţa cu trenul din Franţa, după o mie de ani a
luat şi nevasta cîteva zile să se odihnească, drept care plecăm la San
Diego să petrecem la apartamentul pe care îl avem o săptămînă pe an
-- şi e deja plătit, gata de lăsat mmoştenire la copii. Ce o să facem
acolo nu ştiu, dar garantat nu mare odihnire -- începe şi se termină
(en queue de poisson) cu 12+ ore în maşină. Noroc de lucru, unde mă
reculeg nestingherit -- doar condusul mă deranjează. Să bat în lemn,
şi dumneaei trage ceva mai uşor, încît ajunge acasă pe la 4-5 --
nemaiauzit -- unde poate petrece cu mameţici multe şi mărunte. Ele
deretică cu foc -- doar la distracţie obosesc repede. Mă consolez la
ideea că am să fiu şi mai ramolit, şi chiar mult mai devreme, pe
sufletul copiilor, who fully deserve it!
Cu cultura cam puţin (merg împreună -- la parc -- cultura şi
odihna) doar mîţa a învăţat să cînte la pian, că dacă mă vede
acolo pe loc se urcă pe clavir. Sper că nu e o formă de art appreciation
la adresa mea, doar poftă de scărpinat după urechi. În orice caz mă
întrece la virtuozitate, folosind toate degetele care le are.
Să glorificăm motanul
Că are graţii cu toptanul!
----------------------------------------------------------------------
au87
------------------------------
Dragă Mona,
Pregătindu-ne de vacanţă am fugit repede să luăm literatură de mîna
a doua, unde a apărut spre uimirea generală notre père Ubu qui n'est pas
aux cieux, ci a coborît pe astă lume să ne înveţe minte: avis aux
capitalistes et perd-de-familles. Cu care m-am indentificat, etc., etc.
După care am plecat pe un pustiu lîngă San Diego, cu o căldurică
virgulă ca în Ţara Sf. -- eu trăind la San Francisco am uitat cum este
să te usuci şi să numeri paşii în plin soare, între două petece de
umbră. Şi cînd vroiam să mă ascund la mizugavir, cîrîiau mameţicile
că le e frig. Ideea de bază era să nu ies din casă, şi a funcţionat
relativ, nevasta fiind obosită şi progenitura davkaistă, nevrînd să
meargă nicăieri unde ni se părea nouă rezonabil -- respectiv la
grădina zoologică, dintre care sînt multe şi faimoase pe acolo, dar
plozii sînt prea maturi (mături?) pentru asta.
Pe de altă parte trebuia să întreţinem famelia cît de cît, aşa că
ne-am urcat pe Mount Palomar la observator, unde se vede doar maşinăria
enormă -- nu te lasă să vii noaptea să vezi stele verzi. Apropos, am
citit pe undeva că există exact o stea verde vizibilă cu ochiul liber.
Apoi ne-am dus la mall să luăm şmote lui Nomi -- doar la asta o duce
mintea, şi pe mine mă apucă bîţul şi damblaua, dar ce ajută? Am fost
şi în Mexic -- la doi paşi, dar fără piramide şi azteci, numai
şmote şi obiecte de artizanat, şi o mulţime de cerşetori cu mutre
indiene de îngropăciune şi disperare totală, care s-a lipit şi de mine,
zicîndu-mi că exact aşa ajung şi eu, etc., etc. La asta o să ne ajute
şi Amerişca, că vor să introducă examene periodice pentru doctori,
hotărînd că dacă ţi-ai luat odată licenţa asta nu te califică pe
viaţă, ceeace mi-a făcut aşa o lehamite, că nu mai dorm noaptea.
În fine, era pe acolo o mare bază navală fără apă, dar cu avioane --
cum e şi la noi la Moffett Field, basis lemofet pentru moftangii --
unde aveau show de aviaţie cu echipa lor de aerobatică, la care Gîgă
şi-a dorit mult, dar domnişoara Cuţitaş contra. Drept care am plecat la
şase dimineaţa, că începea la opt şi toată lumea bîrîia cum să
ajungi cît mai devreme să scapi de pcac -- au fost 400000 de gură
cască.
Surpriză! afacerea începea la prînz, restul timpului era pentru admirat
avioane care zăceau pe acolo în static display, meilă, dar a durat pînă
la trei şi am tot stat în soare, încît m-am întors ars şi roşu ca
spionul soveitic, şi mă cojesc ca un şarpe -- zice-se că de aia sînt
şerpii simbol lerigios, că-şi schimbă pielea şi se regenerează, să
vedem, să vedem …
Iar piloţii făceau pornografie aeriană, cu avioanele zburînd burtă la
burtă, iar pe pămînt cel mai mult mi-a plăcut un avion mare de
transport, că ne-am băgat în cabina piloţilor şi ce să vezi, printre
toate ceasurile alea cu cuc şi fără, era şi un pat cu păturică, aşer
şava et libi.
După ce s-a terminat totul cu bine, iată-ne la loc in cuibul nostru cald
-- mai bine zis cu ceaţă şi răcoaree -- şi la mahşeifa amichevolă
(user friendly) care ne comunică ultima perlă de cultură
Test tube babies should not throw stones.
Eu încerc să educ plozii să nu arunce -- cel mult pe mine la gunoi --
cu acelaş succes remarcabil in all my endeavours.
----------------------------------------------------------------------
au1887
------------------------------
De data asta am nevoie de eiţă tehnică, urmînd să intre toată
familia la balamuc -- cunoşti vreunul cu musical therapy pe Bach?
Ieri în fine am ajuns la psihologul lui Gîgă, care ne-a explicat că
plodul e deprimat şi noi nepăsători -- asta a citit el din
chestionarele noastre, partea a doua (îmi zic eu) corect. L-a pus pe Gîgă
să-i deseneze o scenă de familie, la care a obţinut o excursie pe vulcan
-- activ, eu trăgînd pe frînghie nevvasta şi plodul spre culmea-n
flăcări. Oops! zice puradelul, I forgot to draw the line to Naomi! Asta mi
s-a părut mie foarte significant, că abea aşteaptă să scape de surioara
adorată -- şi ea de el, marele ei vis e să plece undeva fără Mikey
-- dar domnul psi a zis că e o situaţie explozivă. Asta deşi Gîgă i-a
explicat că după ce ne-am urcat sus la vulcan ne-am dat şi jos, iar noi
i-am spus că chiar am încercat pe vremuri să ne urcăm pe Mount St.
Helens, care e un vulcan adevărat care a explodat în 1979, omorînd
cîţiva turişti, dar nu prea mulţi, fiind pe pustii în Washington sau
Oregon.
Dar probabil e îngrijorător că n-a arătat mişpuha la televizor, sau la
masă împreună, sau în vreo activitate normală, ceeace mă umple de
mîndrie. Dacă tot ţinem la literatură şi artă, interpretarea mea e că
simte sărmanul copilaş cît de precară e existenţa cu noi -- şerpii,
ciupercile şi vulcanii sînt doar simboale ale ororii esenţiale de care
garantat nu scapi, în special sub aripa mea ocrotitoare. Mai ales că le
şi explic zi şi noapte că viaţa e un căcat, ca Buddha(1) -- I show you
pain and I show you the cessation of pain -- numai că partea asta n-o cred
dumnealor, nevrînd să se ocupe de hobbies, cultură şi informaţie
inutilă en gros şi en detail.
Îmi zic că printre atîtea alte lucruri care nu mi-au ieşit o să fie
şi educaţia copiilor, dar chiar să ajungă la psihiatru? Pe de altă
parte, poate nu trebuie crezut pisicologul nici cît bancurile lui papa
Froid(2). Ceeace de fapt vroiam să aflăm -- a ieşit o diferenţă de un
an jumate între mintea plodului şi coordinaţia sa, atît la labe cît şi
vizual, şi de asta scrie ca un caligraf japonez.
Cred că nu trebuie să te conving că personal sînt certifiably lunatic,
dar nevasta mi-a sosit cu o perlă atît de mare, că mi-am pierdut tot
simţul umorului şi descurcăreţiozitatea, şi habar n-am ce să spun sau
să fac. Dumneaei acum multe secole a făcut un examen de neurologie --
foarte prost, dar pare-se că aşa păţesc toţi, fiindcă se dă examenul
exact în perioada cea mai grea a anului întîi. De altfel nu contează,
că trebuie dat din nou în fiecare an, şi o să fie mai bine etc., şi
rezultatul e pur informativ -- nu e un examen de calificare, doar
bosişoara poate s-o critice, ceeace oricum face. Asta n-ar fi nimica, dar
vezi că virgulă consoarta a cam copiat ce nu ştia de la vecin, după care
a intrat în fandaxie acum vre-o trei săptămîni că o s-o prindă (nu e
imposibil, mai ales că examenele se citesc la mahşeifă, dar ce şanse
sînt să dovedească aşa ceva?) şi că o dau afară din armată,
cetăţenie americană şi helka min haolam haba! Drept care a intrat în
depresie neagră şi inexplicabilă -- eu n-am ştiut de unde i se trage,
nu că i-ar lipsi motivele cu Californiafurisită care nu-i dă licenţa.
Mi-am zis că e probabil reacţia ei -- se transformă în papa Jack, cu
multă grijă să n-aibă plăcere de nimic, în orice caz nu de vacanţă,
dar cînd în fine au venit rezultatele şi mi-a comunicat povestea cu
copiatul, sau căpiatul…!
Eu aveam asemenea idei în clasa a şasea, dar cred că mi-au trecut de
atunci -- uite cum progresăm, every day in every way I'm getting better
and better, am învăţat să fac şi footnotes după cum bine vezi. Aşa
că te las pe această notă(3) optimistă,
Candide
------------------------------------
1 Soacră-mea plîngea de ciudă
C-am lăsat-o închisă-n budă.
2 calde şi reci
3 fut notă
----------------------------------------------------------------------
au2587
------------------------------
Ca să mă aflu în treabă, mi-am făcut concordanţie la epistole, ca cum
în povestea celebră cînd au numărat cuvintele în arabă, dar fiind din
ziare, a ieşit că cuvîntul arăbesc cel mai frecvent e "ţionism" .
La mine rezultatul e:
nevasta 31
chiar 20
trebuie 18
poate 15
mahşeifa 15
Ceeace mi se pare foarte relevant, mai ales nesubstantivele: "chiar",
"trebuie", "poate". Or fi frecvente de la mama lor, dar cred că la mine
exprimă uimirea că nu se potriveşte socoteala de acasă cu cea din tîrg
(n-am numărat cuvintele scurte, că probabil ar fi ieşit şi "dar" foarte
des.)
Iar nevasta are motive bune să fie geloasă pe mahşeifă, care se ţine
după ea, şi în sufleţelul meu spurcat cred că o şi bate la afecţiune.
Apropos de nevastă, am vizitat palatul domnului Hearst care şi l-a
construit pe munte, sub formă de catedrală spaniolă. Dumnealui şi-a luat
consoarta ca cadou de iomuledet arbaim, dar vezi că oricît a amînat şi
ales (comparison shopping) tot a găsit-o fără aripioare: n-a vrut să-l
lase să-şi pună clopoţel la turnuri, fiind prea de tot. Drept care a
aşteptat să se plictisească dumneaei de reşedinţa pe pustii, şi cînd
a plecat nevasta definitiv la New York şi-a pus carillon (şi şi-a luat
amantă de la Holywood). Avea deja 60 de anişori plus şi cinci băieţi.
Şi povestea asta mi se pare relevantă.
Umblînd după meţii am găsit trilogica, care în parte se petrece la
Bucureşti, dar mi-a cam rămas în gît, deşi domnul Burghez o recomanda
tare. Dacă ţin bine minte, ţi-a plăcut la vremea ei. Am vrut să-mi iau
şi Montesquieu, mai ales pe bază de comment peut-on etre Persan, dar vezi
că opera complectă -- nici măcar -- costa 32$ la mîna a doua, aşa
că aştept la Şiva cu mai multe mîini.
----------------------------------------------------------------------
sep2287
------------------------------
Ce bine că mai ai vre-o ştire bună, şi ce păcat că chiar nu e nimic
din care să trăieşti, afară de muzicuţa divină! Mai ales în
concentraţia incredibilă -- cele mai grozave concerte de Mozart (unicele
în minor, care la dumnealui e totdeauna semn de capodoperă majoră) şi
concertele de două piane de Bach, pe care de nu ştiu cînd le vînez (ele
nu se cîntă la radio, sau eu nu dau de ele la prăvălie, sau nu le caut
destul, sau pur şi simplu mi-e frică să aduc pe Dumnezeu la mine sub pat,
unde stau casetele).
Nu ştiu dacă ţi-am povestit, dar în tinereţile mele -- cum am început
lucrul la Ames -- m-au trimis la o conferinţă la un hotel de lux la San
Francisco, unde aveau muzikat reqa la closet atît de extraordinară, că
mă mir cum de am ieşit de-acolo (poate nu, sufletul meu veşnic la
closet). În afara closetului nu se auzea muzicuţa, ca să poată conversa
lumea de cele lumeşti, dar înăuntru! Tot ce aş fi putut să visez şi
să-mi doresc în clipe de grandomanie, cînta acolo viu şi natural --
inclusiv concertele de două piane (unul sub formă de oboi+violină),
Mozart (concertul ala turca, sinfonia concertantă cu violă), muzică de
cameră… Cred că eram în paradis, dar, ca tot boul, am plecat să
mănînc pîine cu sudoarea frunţii. Şi ce civilizat să cînte la pian,
că în general animalele ţin la harpsicoarde (care nu sînt chiar aşa de
rele) dar cînd ajung la instrumente de epocă, sună exact ca postul
incomplect prins la radio, cu paraziţi built-in.
Iar Floretuţa de mult ne-a comunicat că Bechstein şi Steinway fac marfă
proastă şi-i bat japonezii, după cum a observat criticul. Eu eram foarte
supărat pe Steinway că-şi făceau reclamă neruşinată -- ‘Your child
needs the best sound’, parcă ar fi simţit creatura vre-o diferenţă şi
n-ar trebui ani lungi de practică să scoţi din pianolă sunetul artistic.
Măcar şi limba sacră -- sau limba soacrei -- ne mai ajută cu
revelaţia, că văzînd acolo
Bamizraj harajoq, bo mekabdim umoqirim et hagixa
am citit
Bamizraj harajoq, bo mekabdim umoqirim et hageisha
ceeace mi s-a potrivit chiar mai bine, după cum scrie coana Joiţica:
I am the jewel
Of Asia:
The geisha.
Dar din păcate am ajuns la ştiri, bune ca deobicei. L-au controlat pe
junele Gîgă şi n-are testicule -- doctorul zice că au fost şi au
dispărut, şi că trebuie să-i facă pubertate artificială, peste vre-o
trei ani, că acum are nouă jumate, şi implant estetic. S-a şi apucat
să-i spună direct că n-o să aibă copii. Pe mine m-a apucat nebunia că
face plodul psihoză -- mai are tot timpul, deşi acuma pare calm şi zice
că are deja destule probleme şi fără copii -- şi nevasta a intrat în
fandaxie. Cred că am fost bine şocat, deşi renunţ cu uşurinţă la
dinastia Lustman, dar parcă îl vedeam pe papa Freud hlizindu-se la ideea
cu fiul gata castrat. În fine am ajuns cu consoarta la psihiatru, care zise
că dacă era şchiop, ar fi văzut toată lumea, dar aşa nu-i nevoie să
ştie nimeni, ceeace mi se pare prea rezonabil. Între timp m-am mai
calmat, că problemele altora sînt foarte uşor de suportat. Şi cred că
mă complac la psi, că-i spun toate gugumăniile (el nu spune nici ‘How
interesting' nici ‘How right').
În acelaş timp am făcut şi eu o boală misterioasă, cu febră care nu
trece şi ganglioni umflaţi, că mă şi vedeam pe lumea cealaltă şi mă
întrebam dacă plăteşte asigurarea la sinucidere -- că doar n-o să
petrec cu toată chemoterapia etc. Nevasta nici n-a vrut să ştie, să nu
mai capete vre-o surpriză ca cu Gîgă. Dar a trecut, şi pare-se că era
boala de zgîriat de mîţe, pentru care avem toate condiţiile, şi care e
definită la carte ca o gripă rea cu ganglioni, care trece cînd vrea ea,
că nu există tratament. A durat două săptămîni -- doar alergia la azot e cronică.
----------------------------------------------------------------------
nov87
------------------------------
Grevă de hadaşot în Israel -- nu mai sînt accidente.
Nu credeam să mai văz aşa ceva în jurnal şi iată-l viu şi natural,
dar să nu exagerăm, e jurnal american, şi toţi ştim ce bine se pricep
ei la toate celea. Sau în alte cuvinte, merită să citeşti tot rahatul
ca odată la o sută de ani să vorbească chiar pe limba ta, sau să
tembelizezi la tembelizor pînă ce odată la o sută de ani să se exprime
-- I love you!
-- Who cares, I love myself.
sau chiar să te deprimi cu moftica divină, ca odată la o sută de ani să
ai o vagă idee care, poate ? Ba să mă sărute undeva.
Iar aveam de gînd să vin în ţara sfîntă, sa fiu acolo de ziua lui
mamere, 4 Decembrie. Ceeace era cu mari mizerii, fiindcă:
• nu mai am vacanţă oficială, şi trebuia să-mi iau fără plată
• mi-au furat actele şi n-am green card, aşa că e complicat de revenit
la posibilităţi nelimitate (trebuie iar să mă duc la imigraţie noaptea
să aştept cu milioane pe jos pînă se deschide biroul să iau tor, etc.
ş.a.m.d.)
• trebuie aranjat cu boşii şi bosişorii de la NASA, şi nevasta
admirabilă care cică îmi duce lipsa
• trebuie cumpărate biletele cu o lună înainte, ceeace detest (cum fac
planuri, e etgar pentru Gotteniu să mi le strice, şi ce crezi, o să
reuşească oare?)
şi mai ales, nu vreau în Israel, că mă simt cu musca pe căciulă.
Degeaba mă consolam cum mai dau de tine, că cînd am comandat biletele am
intrat pe loc în isterie şi manie omicidală, încît aproape am pus
plozii să cureţe casa. Dar vezi că banca care mi-a trimis credit card pe
care am pus biletele a omis să trimită şi nevestei, considerînd-o
neimportantă (după cum am zis, ce ştiu americanii?). Le-am dat un telefon
să le spun să mai trimită una, la care s-a confundat probabil cu anunţul
de acum două luni că mi-au furat actele, şi bekiţur au închis contul
tocmai cînd vroia TWA banii. Deci la anul -- şi la vară cald.
Nu se poate spune că ar fi căile domnului prea misterioase, şi mă simt
aşa uşurat. Păcat de mamere. Dar asta intră în subiectul general de
bucurie de la copii, viitor de sănatate, spor la lucru şi succes în
viaţă, despre care experientia docet (experientia doesn't)
----------------------------------------------------------------------
nov2787
------------------------------
Ieri fiind Sf. Thanksgiving i-am comunicat lui Gotteniu că n-am de ce
să-i mulţumesc -- necum ca rabinul din dinastia de Pizdeţ: ‘We give
thanks because we are able to give thanks'. Dar mai ales sînt foarte
ofticat că nu m-au naturalizat din lipsă de green card, şi trebuie iar
totul luat de la-nceput, încît mi s-a făcut aşa o lehamite, că i-am zis
nevestei că poate mă las, la care s-a urcat pe pereţi, etc. Ea poate
devine americaţă poimîine, cu copilaşii drăgălaşi -- totul pentru ei,
mititeii (şi momiţele, că patricieni garantat nu sînt) -- dacă nu
urmează alte surprize plăcute, din care sigur sînt multe pregătite
pentru noi.
Drept care Mr. World (adon Olam) ne-a aranjat această dimineaţa
însorită şi înmiresmată, cu jurnalul în plină glosolalie poetică,
că am ieşit din casă im ţlil mandolina balev, şi am fugit cu alacritate
prin bezna de la 5 noaptea la mahşeifă să-ţi comunic. Un singur regret:
I will never be
The co-author of ‘Passing Gas'
P.S. După care am văzut şi povestea cum să fugi repede de artă şi
cultură, să nu te depeizezi de Akronul natal, şi m-a reuns pe suflet
cu… miere. În altă ordine de idei, şcoala lui Nomi se termină,
neavînd clase mai înalte, şi trebuie să meargă în altă parte la anul
(pentru care începe balamucul de pe acum). Printre altele o şcoală la
Grenoble în Franţa(!) -- sînt sigur că există Grenoble şi în northern South
Dakota, dar -- unde ea pofteşte cu foc, şi eu şi mai cu foc, zicîndu-mi
ce europeană? civilizată? cultivată? poligloată? gentlemană? o să
devină. Unica mică problemă sînt banii şi nevasta care cică o să-i
ducă dorul, plus mărunte considerente că nimeni nu ştie nimic despre
şcoala aia, şi dacă e o pepinieră de curve (cum am citit la domnul
Burghez în ultimul roman)? Măcar.
----------------------------------------------------------------------
j88
------------------------------
Întîi, diferite bancuri şi panseluţe:
• Reclamă enormă pe marginea drumului: Is this all you have time to read
on your way to work?
• Cold, adj: When the local flasher is handing out written descriptions.
• One thing about the past:
It's likely to last.
• Why did the guru refuse novocaine ? He wanted to transcend dental
medication.
• If you don't pay your exorcizer, do you get repossessed? (repossession e
cînd nu-ţi plăteşti ratele şi banca îţi fură maşina cu şperaclu)
Toate astea de cînd am descoperit programul de leţte naies (apropos: am
un dicţionar de idiş de unde am extras apendectomie -- blinde kişke
oisgehackt) unde bineînţeles sînt vrute şi nevrute, net.jokes,
net.jokes.funny, etc., cu care petrec ca un nebun, de cînd m-a felicitat
bossul local cît de harnic sînt şi ce frumos stau fix la micul ecran --
de-ar şti ei cu ce mă ocup! Dar de fapt tot ce trebuie făcut fac oricum,
aşa că pe bună dreptate mă semipreţuiesc (fiind atît preţios cît şi
nepreţuit).
Iar la net.lang am dat de un domn care vrea să vorbească portugheză, dar
aia din Brazilia, şi la dumnealui în Cacanada sînt doar portughezi
europeni (se învîrt mulţi în North Atlantic, vînînd bacala). Drept
care acelaşi domn şi-a transferat interesul la idiş, hotărînd să
vorbească în casă cu copiii doar mame-luşn, ceeace m-a deranjat
oarecum…
În schimb la net.music.classical nu ştiu cine a hotărît că trebuie
să dea note la compozitori, şi mă ungeam la suflet văzînd cum capătă
Mahler -20. Foarte vulgară idea, dar mai sănătoasă decît pare, că
postul clasic local transmite numai Arne, Boyce şi Dismal Zelenka, de mi
s-a aplecat, şi tare aş dori să nu aflu de nici un compozitor (nici de
madam compozitor: asta era coana Schwartzman la makolet) de care n-am auzit
în ultimii 40 de ani, zicîndu-mi că o fi vre-un motiv bun pentru asta.
În general am unele subiecte care le consider închise -- moftica fiind
printre ele -- of which don't tell me more than I want to know.
Dar toate astea n-ar fi nimic, pe lîngă petrecerea cu lăutari cu
imigreaţa, că m-au chemat la interviu şi tremurau maţele în mine ce
idei strălucite or mai fi avînd. Că deocamdată nevasta e americaţă cu
paşaport miniatură, copii la carte de verde pe drum de seară (nu le dă
cetăţenie pînă nu capăt eu) şi eu sînt complect în vînt, fără
documente furate. Iar în scrisorica de invitaţie cereau nişte hîrtii
care nu se mai fabrică în ultimii zece ani -- dar tofesul nu se schimbă.
Le-am dat telefon să aflu ce-i aia, unde mi-au spus că vor chitanţa de
cînd am cerut green cardul nou, pe care de mult am pierdut-o, probabil în
mod Freudian (SchadenFreudian) că îmi spusese pachidermul s-o păstrez.
Deci eram foarte disperat şi mă simţeam gata expulzat, cînd de fapt
cocoana văzîndu-mă de faţă azi dimineaţă, şi deducînd că sînt
dulce şi charmant, nu numai labor certified, zise că nu-mi trebuie green
card decît dacă vreau în huţ-laarţot (daţi-mi voie pîn-afară, c-am
luat purgativ aseară), doar să stau cuminte şi o să mă cheme ei să mă
re-jur pe ce-am mai sfînt.
În fine, foarte plicticos probabil, dar eu am tot făcut baie de
adrenalină, so I remain,
Curăţel şi spălăţel
P.S. Cum m-am întors acasă de la lucru după imigraţiune, era şi
greencardul acolo, că dacă nu-i nevoie, vine repede. Deci iarăşi vin în
Ţara Sfîntă (dacă nu se opune ribono şel oilăm). Cum îmi adun
energia, şi chem aerolinea să vedem…
----------------------------------------------------------------------
f88
------------------------------
Dragă Mona,
Omul cît trăieşte, învaţă (ne-omul?). În orice caz, în adicţie
absolută la pseudohadaşot -- programul se cheamă readnews sau mai pe
scurt, rn, ca sora de caritate de la muntele de pietate -- nu pot să fac
nimic altceva decît să citesc aceste imbecilităţi incontinuu, că mă
dor ochii, nu numai mi se pare. Ba mă şi polemizez cu dumnealor, fiindcă
mahşeifa mi-e simpatică şi telefonul nu mi-e. Dar ce găselniţe poţi
găsi:
One of my favorite 20th-century masterpieces is La Monte Young's "Piano
Piece for David Tudor No. 1." The score reads:
Bring a bale of hay and a bucket of water onto the stage for the piano to
eat and drink. The performer may then feed the piano or leave it to eat
by itself. If the former, the piece is over after the piano has been fed.
If the latter, it is over after the piano eats or decides not to.
Some questions: Who is David Tudor No. 1? Has this piece been recorded on
CD? What's the best type of piano for this, Steinway, Bechstein, or
Holstein? (The Holstein was an early piano that had four instead of three
legs and could produce only a limited range of pitches, but gave milk.)
După care am observat că unul dintre muzicanţi se semnează
I thought I saw Joe Hill last night
Alive as you and me
But, Joe, you're ten years dead, said I
I never died , said he.
ceeace tu poate ai pierdut, învăţînd l'anglais tel qu'on le parle in a
kingdom by the sea, dar la mine (sau Justi) era parte din abecedar,
ca V.I. sau I.V. Mansa continuă pe mai multe strofe, pe bază de
‘eşti mort / ba nu, ba nu' producînd un efect de neuitat (sau poate aveam 14 ani
şi căcatul se lipea mai tare de creier). Anyway, dumnealui leader sindicalist,
şi m-am mirat enorm că a auzit cineva de dînsul chiar şi în America cea
iute de picior. Drept care i-am trimis repede o epistolă să aflu cum, la
care răspunse:
The lines you read are the first verse of a famous folk song that was
written about Joe. You can find the complete song in any number of sources,
notably the Fireside Book of Folk Songs, which can be bought in used book
stores. (Page 48.) Many people from this country don't know what I'm
quoting! But many do. Have you ever read Joe Hill's last testament? It is
a wonderful piece of writing, eloquent and full of good humor. In the late
1940's, my mother (a recent immigrant) was responsible for leading the
singing of ‘Joe Hill' at union meetings. Then her union was taken over by
its Communist wing (they scheduled an election for Yom Kippur, and this was
New York!), and she resigned. What did they tell you about JH in Romania?
La care nu pot spune decît: nu-i întîmplător După care alt bou
discutînd muzica modernă zise: de ce trebuie să vii la conţert cu
prejudecăţi (pomul lăudat) în loc să asculţi ca pruncul nou născut?
La care mi-a sărit ţandăra într-atît că i-am şi scris: ai văzut
vre-un plod ascultînd muzică ? La care mi-a răspuns, printre altele
No one can be asked to reflect anything more than their experience (of
reality). Whether its the twisting pretzel-shaped phrases of Mozart or the
mad crisscrossing trajectories of late Beethoven: both are describing their
feelings of being alive.
Care pretzel m-a lăsat foarte visător... Dacă stai să te gîndeşti, o
formă foarte practică, că vrei aluatul ca rulou subţire, dar nu lung,
şi trebuie să se ţină împreună. Sînt sigur că era un compliment la
Moţatu, că necompliment e inimaginabil.
----------------------------------------------------------------------
m88
------------------------------
Dragă Mona,
Cum am terminat să-ţi bîrfesc progenitura, am şi căpătat telefon de
la nevasta admirabilă cum că a intrat la liceul de chinezi, unde sînt
numai capete luminate şi cururi care ţin la tăvăleală, că e multă
muncă şi competiţie mare. Sînt plin de mîndrie că e aşa isteaţă
domnişoara -- dar fiind scîrbos la caracter, nu mi-a plăcut că şi
alţi colegi de-ai ei au reuşit să intre. Pe de altă parte e şcoală
publică pe daiboj, aşa că am dedus că în loc să aruncăm banii pe
tuition îi dăm mornopişniţei, să-i arunce ea pe şmotes. Pe loc i-am
deschis cont în bancă, la care şi-a depus şi micile ei economii -- face
babysitting şi se îmbogăţeşte. Cea mai mare consolare pentru mine e că
am acum de ce s-o respect, căci nefiind american încă, nu dau nici un fel
de credit la respirat. (A se remarca cum merg împreună banca, creditul,
economia şi respectul -- cît despre p, asta era meseria ei menită, şi
fotbalist pentru Gîgă, dar vai, e periculos în zilele noastre. Gîgă a
luat exemplu bun de la dînsa, şi-şi cumpără şmote şi el.) După
care am dat de acest sublim articol la ziare şi reviste, că e foarte la
modă să întrebi klotz-kaşes, la care tot kloţul răspunde. Dar mai ales
m-a încîntat juxtapoziţia -- ori preş, ori căcănar, au aflat şi ei
că tout pue. Cum am ajuns la lucru, am şi primit corespondenţa, şi
repede fug să învăţ mahşeifa cîntecelul. Cum puteau fi aşa gogomani,
mult mă-ntreb, că alte personagii istorice de pe alte lumi şi timpuri le
înţeleg şi indentific, dar diseuza şi Labişa mi se par mai neumane
decît arahnida cu opt picioare. Dar, tocmai eu la omenie?
----------------------------------------------------------------------
a88
------------------------------
M-am preumblat la librărie, unde era clasicismul sub forma de ‘Vini
ille Pu' -- Pu-hadov pe latineşte, la care am poftit, dar înţeles prea
puţin, din lipsă de cultură due to straightened circumstances. Dar cel
puţin, ca bimcom, declinarea -- decline and fall of the Roman Empire(4).
THE MOTOR BUS
What is this that roareth thus?
Can it be a Motor Bus?
Yes, the smell and hideous hum
Indicat Motorem Bum!
Implet in the Corn and High
Terror me Motoris Bi:
Bo Motori clamitabo
Ne Motore caedar a Bo --
Dative be or Ablative
So thou only let us live: --
Whither shall thy victims flee?
Spare us, spare us, Motor Be.
Thus I sang; and still anigh
Came in hordes Motores Bi,
Et complebat omne forum
Copia Motorum Borum.
How shall wretches live like us
Cincti Bis Motoribus?
Domine, defende nos
Contra hos Motores Bos!
Iar Duminică, după doi ani la San Francisco, am ajuns în fine la
civilizaţie, cu quartete de Beethoven la Muzeul Legiunii Franceze -- sus pe
deal după colţ la noi -- şi am fugit repede, că familia era jos la
plajă. Eu de fapt rămăsesem acasă să termin de tipărit la mahşeifă
conferinţa nevestii, şi am văzut conţertul în jurnal, şi era aproape,
la timp, muzică de-adevăratelea, loc de parcat, tot ce trebuie. Mare
bucurie, am găsit şi bilet -- că deobicei totul trebuie comandat cu luni
înainte, de mi se face multă lehamite -- şi a fost aşa frumos, că am
bocit tot timpul ca o vacă, zicîndu-mi că cînd o să mai fiu eu
Beethoven, etc. Pe deasupra, este cu va urma, încă două serii în Mai şi
Iunie. În euforie totală, că mi-e şi frică să deschid gura. Sau mai
bine zis, regresie la Muzeon Tel-Aviv.
În altă ordine de idei, nu sînt mulţumit de nevasta prezentă şi
viitor de sănătate (n-am luat-o cu satisfaction guaranteed), făcînd tot
felul de zimbre: de vorbit n-are poftă, dacă mănîncă i se apleacă, şi
susţine că numai alergătura îi face bine. Într-o Sîmbătă am ieşit
la plimbare, că bosul local n-avea poftă de conferinţă într-aşa o zi
frumoasă şi i-a trimis pe toţi acasă. Drept care am ajuns în serenitate
pe malul mării, unde pe loc a sărit în sus, că şi-a adus aminte că
avea un pacient de care uitase complect în bucuria eliberării (matan
herutenu). Deci cu acreală pînă acasă, draci pînă a reuşit să-şi
găsească pacientul la telefon, etc. -- măcar s-a terminat cu bine, ca
nimeni n-avea pretenţii la ea.
Pe deasupra, datorăm o avere la taxe, iar dumneaei şi-a adus aminte că
probabil tofesul ei de salariu e greşit -- nu e imposibil, dar pînă se
rezolvă mizeria durează două luni, şi banii trebuie plătiţi deja.
Rezultatul net e că în loc să fie gata hîrtiile din timp -- trebuie
făcute la specialist, că noi chiar nimic nu înţelegem -- au aşteptat
să afle ce-i cu tofesul, şi s-a terminat în ultima clipă, iar consoarta
nici n-a vrut să ştie despre toată afacerea, lăsîndu-mi mie plăcerea.
Că oricum fac totul în casă, dar finanţele? le-aş fi lăsat şi eu
dracului, dar te amendează cu miile de dolari, care, chiar la o casă
nobilă… Tocmai alergam la roe zonot heşbon să iau scîrnăvia şi mă
întorc găsind-o furibundă cu pompa(5) la closet -- despre care inimioara
neagră-mi şopteşte că ceeace o deranjează e că trebuie să pună
singură mîna, în loc să-mi paseze mie.
Tot astfel cu conferinţa dumneaei, cu care a tras şi oftat şi m-a colaborat
cu mahşeifa casnică, şi în fine o face şi iese bine, la care se întoarce nevasta
neagră la faţă şi aspect de levaie -- a textbook case, care mult mai bine i-ar sta
în textbook decît pe sufletul meu.
Ca să nu mai spun de curăţenie (cleanliness next to godliness -- vide supra) --
dar sînt sigur că ai completat cu succes renovarea de primăvară cu sfiintele sărbători
A cuşărăm Pirăm!
----------------------------
4 What's the tallest building in Transylvania? The Vampire State Building.
5 Satan et ses pompes
----------------------------------------------------------------------
may88
------------------------------
Dragă Mona,
Ca să vezi la ce foloseşte polemica eleftronică despre domnul
Schoenberg, de ce-l plac compozitorii, iar publicul mai încet. Zice el:
Why then this discrepancy? It is because the American public, somewhat in
contrast to the European public, has not been trained to listen to it. Zic
eu: I don't take kindly to being trained. To return to the kitchen, it's
‘Eat the spinach, it's good for you'. Zice el (alt el) : I'm hardly a
professional musician. But I accepted the challenge of “training”
myself to listen to serial music -- and have been well-rewarded for that
effort. Your attitude is a little bit like an illiterate person who refuses
to learn to read because it requires so much “training.” Granted, you
aren't crippled -- at least in American society -- by such an attitude…
Iată-mă ţoapă americană, drept care pe loc mi-a trimis
Imigreaţa/naturalizaţia (să le trimit ceva spirt denaturat? esprit
d'escalier?) invitaţie la jurămînt pe ce-am mai sfînt. Poate, de 14
Iunie (care nu-i Quatorze Juillet, dar pe-aproape)… Şi eu care credeam
că am dat de nişte anime compatibile, şi mă simţeam -- for a short
while -- nu chiar singur pe lume. Aşlaiot!
Dar şi mai grav, am descoperit adresa domnului Burghez -- 44 Rue
Grimaldi (obviously), Monaco, dar nu cred că am energia la epistolă.
Apropos, toate aceste meţii la librăria mirlitară din post (doarme-n),
unde reference section e mai tare ca la universitate, cu Oxford Companions
la tăti şeli, cartea de steaguri şi heraldică, Grove's Music
Dictionary, Living Novelists (de unde am scos adresa) etc., încît mi-aş
petrece viaţa acolo, doar că sînt închişi Duminica, şi familia are
planuri de weekend, şi, mai ales, dacă vine Mesia trebuie să-mi păstrez
ceva de făcut, nu?
Dar nu sînt unicul suflet neînţeles, că consoarta s-a mutat de la
spitalul împuţit la alt spital împuţit, dar civil. O să mă întrebi
cum? nu-i Californiarzoarfocu fără licenţă? dar vezi că face patologie,
şi dacă nu umblă la bolnavi, nu trebuie s-o aprobe Sacramento, dar-ar
dracu-n ei să dea. Anyway, în fine simte şi ea că n-are ce să-mbrace --
că de atîţia ani în uniformă – şi ia comoara infantilă (pardon!
adolescentă) ca eiţăs giberette să cumpere civilian outfits. Nomi a
dus-o, desigur, la ultima modă, unde i s-au tot propus şmote extravagante,
pe care nevasta le-a refuzat, zicînd că-i trebuie ceva pentru lucru. La
care salespersoana zise: Eşti chelneriţă? Mult mă-ntreb cum a dedus.
În altă ordine de idei, în fine am operat Gîga, unde s-a dovedit că
are testicule şi trebuiau numai mutate jos. Cum se trezea dumnealui din
anestezie, foarte ursuz -- tare nu-i place să se scoale, de-aia îl iubesc
eu -- primul lucru care-mi spune e cum a trăit zece ani, şi acuma dacă
l-am reparat, o să moară. Nesilit de nimeni – unsolicited -- unprompted.
Nu degeaba l-am dus la psihologi şi psihiatri.
Iar eu m-am dus la seria a doua de quartete de Beethoven, dar fiind pomul
lăudat n-a mai fost ca prima, mai ales că era late Beethoven -- nu pe
gustul analfabeţilor, what else could I say. Dar în schimb, ajungînd
devreme m-am învîrtit prin muzeonul Tel-Aviv local, care era forte
freilăh, cu multe poze frumoase de la impresionişti încolo, aşa că m-am
împăcat cu viaţa cît de cît, one Sunday afternoon.
Dar mai admirabil decît toate alea este sistemul educaţional american,
după cum vezi în poză. Respectiv, Nomi n-a vrut s-o învăţ eu
artimetică preferînd să aruncăm mulţi bani pe Dvorale, de care e foarte
încîntată (probabil ştie varza teoria cu terapizda măsii şi salariul).
Pare-se că i-a folosit, că o să ia A. Toate bune şi frumoase, dar eu
sosind într-o seară mă cheamă dumnealor la consult:
AVEŢI PUŢINTICĂ RĂBDARE
Perimetrul unui dreptunghi e 10, şi aria 6. La care Nomi scrise
x+y=5 (jumate perimetru)
xy=6
iar ambedue nu ştiau să continue. Soluţia:
y=5-x
x(5-x)=6
(ecuaţie standard de gradul doi, de care şi Nomi a aflat de mult). La care
Deborah zise: ‘What a neat trick!' şi cortina căzu ruşinată. Sper că
vezi de ce -- da cui să mă complîng? Dar de fapt n-are nici o legătură
ştiinţa cu pedagogia, doar eu cu idei greşite şi creierul nespălat.
----------------------------------------------------------------------
jun88
------------------------------
Întîi, perle de cultură:
• Catskills -- feline ability to form mountain ranges.
• The Wall Street Journal -- the daily diary(a) of the American dream.
• Dialogue at lost and found desk (bureau des objets trouvailles)
-- Elle est retrouvée!
-- Quoi?
-- L'éternité! C'est la mer melée avec le soleil.
-- C'est la mer allée avec le soleil.
-- Evidemment.
Dar de fapt sînt foarte îngrijorat de decadenţa facultăţilor(6) mele
mintale, ca cum a dat Alzheimer în mine, şi-mi zic că… Adică îţi zic
ţie, dar cine altineva mă ascultă la bocete? (Wer, wenn ich weine -- aşa
s-o fi zicînd?)
Deci, povestea începe Duminica trecută, cînd m-am dus
la aeroport să mă întîlnesc cu unchiul Sam din Los Angeles, care venea
cu bani gheaţă din Ţara Sf. Zborul era Air France anunţat la 1:48 şi pe
tăbliţă sus scria:
AF 005 2:35 GATE 41 WILL ARRIVE 1:45
la care am dedus că o să vină la două jumate şi m-am dus să petrec,
inclusiv discuţii viu grai, sight unseen. ‘Will arrive' mi s-a părut un
mesaj atît rezonabil cît şi optimist, că la celelalte zboruri scria
‘arrived'. Pe la trei fără un sfert chiar ieşeau nişte franţuji
ciripind pe limba lor -- langue de chat c'est l'Anglais tel qu'on le parle
-- dar Imre ioc. După ce-am mai aştepptat încă o oră două mi-a căzut
fisa ce înseamnă ‘will arrive 1:45' , m-am înjurat de mamă, l-am
chemat la ramkol -- fără rezultat. Foarte fiert am revenit acasă la
consoartă, care evitase aventura fiind de gardă, şi care, spre onoarea
ei, n-a lăsat să-i scape nici o criticuţă. Surpriză! nici nu eram eu
boul principal, că zborul continua spre Los Angeles, şi fiind
internaţional nu puteai să te dai jos la mijloc. Deci banii fac plajă în
South California.
După care Marţi m-am dus cu puradelimea la citizenlîc, cu multă
adrenalină, că eram ferm convins că rămîn nenaturali, ei fiind pe
cererea nevestii, şi stînga birocratică fără nici o idee ce face
dreapta. Totuşi erau şi ei pe listă, după care repede la paşaport, că
domnişoara pleacă Duminică în patria bobă (moledet bet). Bineînţeles
că pozele le uitasem acasă. Hai acasă, hai la downtown parking -- că pe
stradă nu e loc nici de maşina lui Gîgă cu 3 volţi -- şi în fine
ajungem la coadă. Cum aşteptam, apare anunţul pe ecran:
If standby service is required, proof of urgency must be presented.
Admissible proof is airline tickets,…
Biletele, desigur, acasă. De fapt nici n-am vrut să le aduc, zicîndu-mi
că pot să pretind că-i paşaportul urgent pentru toată familia, nu doar
Nomi, şi să înşel pachiderma, sly me! Hotărînd că o să dureze coada
o eternitate (retrouvée), plec spre casă. Taxi? n-am cheia să intru în
casă, că e cu cheia maşinii la garaj. Fug deci la garaj, unde se uită
dihania la bilet: ‘Wrong ticket' -- era de la alt parking. Înapoi la
paşaportărie, unde văd că acuşi ne vine rîndul şi ce-o fi o fi.
Destul de rezonabil -- i-au făcut paşaportul a doua zi, dar trebuia să
aduc biletul să-l vadă. A doua zi, evident, pe drum am observat că n-am
nici o indentificaţie la mine şi m-am întors repede acasă să-mi iau,
să mă creadă că sînt tacsu. Cred că asta se cheamă tribulation,
care-mi dă şi asociaţii de tiribombă, sus, jos, şi iar sus.
În rest, mare petrecanie, şi tocmai povesteam cum am sărbătorit
fericitul eveniment cumpărînd şmote lui Nomi şi jucărele lui Gîgă,
cînd mă-ntreabă un suflet binevoitor ‘Şi ţie ce ţi-ai luat?’ la
care mi-a fost ruşine să spun că era cartea de islandeză -- limbă
profund urîcioasă, germană plus multe diacritice. Poate, totuşi, eroi
vikingii… Ba chiar am să şterg telefonul imigreţii, care mi-l păstra
mahşeifa să nu-l uit.
Ca să nu mai spun că aşteptînd americanizarea am intrat în
psihosomatică de-a binelea, cu dureri de spate că mi-am luat alt pat, gît
ţeapăn -- dacă ţin bine minte se zice despre lupi -- care m-a deranjat
aşa tare, că m-am pus pe cultură fizică şi sport, învîrtindu-mi
lăbuţele în toata direcţiile deşi nu mi-am luat zborul, plus persistent
image la ochişori -- probabil de la mahşeifa cu micul ecran -- dar nevasta
a zis că poate fi deslipire de retină sau chiar alte maladii mai
neurologice, că mă şi vedeam -- with persistent image -- în sicriu. Sau
vine luna plină şi mă fac, cînd o să fiu mare,
Loup Garou
-----------------------------
6 Noi sîntem profesori,
Şi examinatori,
A toate ştiutori,
Şi-a tot cunoscători.
chiar de-adevăratelea.
----------------------------------------------------------------------
jul88
------------------------------
În fînul de curînd cosit
Gîndind la tine-am adormit
Şi de mirosul îmbălsămat
Ce fericit vis am visat:
Respectiv începea cu don Zarlengo care este bosul local. Eu şedeam la
mine la birou cu o notiţă de-a dumnealui şi mă minunam că scrie ca o
mîţă analfabeată -- în vis precum în realitate, cu tot doctoratul în
fizică de la Stanford. După care am ajuns la el acasă, unde conversam:
‘Ma jeunesse' ‘s'est sauvée par la fenêtre' completă el, la care am
început să-l respect, văzînd că ciripeşte franţuzeşte mai bine ca
mine. Apare şi fiică-sa, o jună primă plină de şarm să mă ceară în
căsătorie, la care pe loc am aprobat. Zice el: Dar n-ai nevastă şi doi
copii? Zic eu: Ca evreu pot să am mai multe neveste, că s-a terminat
heremul, but actually I think I'll dump them. Toată lumea tare
încîntată. Vine şi viitoarea mamă-soacră, şi-i spun ce uimitor e
să se uite cineva la mine că sînt gras şi desgustător, la care zise: I
could fall for you myself! Am avut o viziune ca cum aş fi James Bond cu
multe cocoane căzute la picioarele mele în evantai, şi am ieşit pînă
afară să mă aerisesc. Întorcîndu-mă văd pe uşă o meziză
(kiş-măh), la care m-am trezit în mare euforie la 5.
Ca cum spune papa Froid că ar fi fish-fulfillment, echt gefilte fisch, ce
tare îmi lipseşte amorul
Me ubéchté
Me doréchté
Moult, poutzinne, cou phoque, des locques!
Sau e o reacţie la conversaţia de ieri la masă, care e şi ea cu
poveste. Anul medical începe pe 1 Iulie, drept care pleacă cei ce-au
terminat specializarea, printre care o prietenă bună de-a nevestii.
Dumneaei, cu bărbat şi doi copilaşi drăgălaşi, plus amică
vegetariană, au stat şi mîncat la noi ultimele cîteva zile, că casa lor
era mutatis mutandis et curăţandis, trebuind s-o dea înapoi milităriei
în bună stare. Ceeace de fapt mi-a făcut plăcere, că m-am dezlănţuit
la gătit, inclusiv mititei, conopidă curry şi salată tailandeză, dar am
fost cam sleep deprived, şi abea aşteptam sa fac epilepsie -- despre care
va urma. Ieri fiind ultima lor seară aici, a venit şi un domn de la
staff, neurolog şi psihiatru, căruia bosica i-a făcut atîtea mizerii,
că nevastă-sa, care lucra şi ea aici la spital, şi-a dat demisia, şi a
plecat să se specializeze în Cleveland -- figures. Anyway, el fiind
singurel şi deprimat, l-am invitat la mititei, la care ne-a povestit toată
seara ce dor îi e de progenitură (de la prima nevastă) şi viaţa roză
rurală pe care o dusese ca copil în Alberta, cu mulţi fraţi, surori,
cîini şi tătic care-i lua la vînătoare. Şi mai ales cum fiind intern
şi lucrînd incontinuu la spital a auzit odată nişte băieţi de vîrsta
lui -- 25 de ani -- jucînd tag football pe maidan, ceeace n-a mai reuşit
să facă de-atunci.
Cît despre spume la gură, mi-am tocat ochii la mahşeifă aşa bine, că
s-a convins şi nevasta, şi m-a luat în plin weekend la consult cu
oftalmologia. Ochii sînt beseder, dar am ocular migraine, care e un simptom
clasic. Eu credeam că vine de dinăuntru, ca epilepsia, dar pare-se că e
pură oboseală. Veni vorba să-mi facă un studiu dar ne-am abţinut, că
trebuie o noapte nedormită înainte. Care nedormit l-am făcut oricum, cu
plozii prietenilor cîrîind noaptea în casă străină, dar imaginea
persistentă n-a mai venit -- deocamdată. Îmi pare bine că nu-mi pierd
văzul, că nu mi-ar fi plăcut, dar cam greu să mă abţin de la citit,
etc.
Şi acum să criticăm nevasta, că e tare deprimată că toată lumea
pleacă şi unicul lucru care-i prieşte e alergatul. Ieri, bineînţeles,
cu toţi musafirii, a hotărît că Gîgă a fugit de-acasă, şi ne-a
băgat pe toţi în istericale -- el se juca undeva prin vecini cu
nevinovăţie, exact ca în orice altă seară. Iar acum vine weekendul lung
de 23 August, la care probabil o să facă urît, dar dacă o duc la
cazinou…
----------------------------------------------------------------------
sep88
------------------------------
Un, doi, trei,
Baba Labor Day
care l-am sărbătorit prin zacere şi picnic cu steakuri în loc de
Întîi Mai cu steaguri, mai ales că dumnealui cade în prima Luni în
Septembrie -- toate sărbătorile americane cad Luni, să apuce omul să
respire. Leumat zot, sfînta Roşăşună -- din toate sfintele a mai
nebună -- cade cînd poate, şi mama soacră mă ameninţă cu supa
feigheală, ba mă şi trimite după şoreş şi petrozilia.
Iar, după cum zicea ţaţa Agata, old sins have long shadows. Drept care a
venit un domn la conferinţă, şi ne prezentam unul altuia, cînd îmi
zice: ‘I know you from Langley, you are a composer!' la care am făcut
feţe-feţe (transfiguration, no death). Cum dracul a dedus? şi mai ales
m-a prins teroarea că chiar vede cineva în sufleţelul meu împuţit. Le-am
explicat -- au auzit? n-au auzit? -- cum sînt eu compozitor şi poet şi,
mormăind sinistru pe limba soacrei, că la nimeni nu deschid gura iar
engleza mea e mai de pe altă lume ca Beowulf (a velvl, sau Lupan ca doda
Ada).
După care am plecat în vacanţă, la Lake Tahoe în Nevada, unde spre
uimirea generală sînt nu numai multe cazinoaie, dar şi frumuseţea
naturii, şi am mers pe lac, pe rîu cu pluta şi în aer cu paraşuta -- te
trage (die!) cu barca repede şi paraşuta te ridică-n sus, pinkt wie das
ewigweibliche. Mai ales asta mi-a plăcut mult, şi la consoartă cu
puradei, că nu trebuie făcut nici un efort, nici măcar să-ţi uzi
picerele. Am vrut să convingem şi mameţicele, dar s-au abţinut, wisely.
Alte semne de înţelepciune nu dau, ci bîrîie incontinuu, iar de
senilitate mai bine să nu vorbim. Totuşi mamere a fost cu noi cu pluta,
şi cred că i-a plăcut, că eu m-am distrat tare bine, dar vai, m-am ars
ca dracu şi obosit -- era apa joasă de secetă, şi trebuia împinsă din
cînd în cînd pluta, care onoare mi-a căzut mie.
Dar după o noapte de somn -- nici nu speram să dorm cu pielea-n flăcări
şi fără mizugavir, fiind Nevada resort de ski -- am scăpat foarte
întreg, nu la minte. Nevasta şi-a pierdut nopţile la cazinou, dar eu am
stat acasă, aşa că toate bune şi frumoase. Mai ales revenirea din
munţii însoriţi la San Francisco, unde e o ceaţă nebună şi frig,
încît aproape că-mi vine să mă mişc (dar mă abţin şi eu, wisely)
----------------------------------------------------------------------
s1688
------------------------------
Zboară, zboară, zboară, mameţica! pinkt wie ein Ciocîrlei, încît
m-am sculat la 5 să le duc la aeroport, şi în fine ajuns la lucru nici
nu ştiu pe ce lume sînt, dar tot încerc genul epistolar, fiind foarte
deprimat -- de ce nu? Dumnealor au adus din Ţara Sf toate filmele lui
Jack -- afară de alea pornografice -- din care am făcut casetă TV, şi
admirat ieri seara, în loc să ne culcăm în cinstea plecatului cu
noaptea-n cap. Unde am văzut nunta, puradeii, famelia şi ravagiile vremii
-- nici măcar, dintotdeauna arătam ca dracu, cu toţii. Gura vacilor
adevăr grăieşte, tot ce-au spus doar ‘You're ugly!', ‘I don't like
your dress', ‘You look funny!', ba chiar şi ‘You're ugly and your
mother dresses you funny!', după care nu rămîne decît să spargi sticla
de bere şi să i-o plantezi în bouh. Sau îmi zic că am trecut la
sensibilităţi americăţi, şi tot ce mi se părea viu şi natural acum
strîmb din nas -- nu mă aşteptam, dar ca să vezi dragă, şi ce nu mă
aştept se-ntîmplă, cam des chiar.
Iar trecutul -- ca să nu mai spun prezent de faţă şi viitor de
sănătate -- se ţine după mine cu revelaţiunea, că la coada la avion
era şi cocoana care mult mă dorise de ginere odată, dar eu printr-o
sclipire de dinamism (plecat de-acasă) am scăpat de vedere şi soartă
crudă pe-o lună, două pînă a apărut nevasta actuală. Era cu fiica
respectivă şi ginerele newimproved, şi mi-am zis ce fericire pe ele să
vadă de ce ciumă scîrboasă şi unsuroasă au scăpat, încît m-am
simţit ca cum aş fi făcut miţva cotidiană.
În altă ordine de idei, am observat cum americaţele pronunţă
şiţofrenia, probabil pe bază de shits. Nici nu ştiu ei cîtă justeţe,
că atît schizo cît şi merda se trag din acelaş şoreş (şi petrozilia)
indogermanic *skheid, basic meaning: separate. Pour la bonne bouche --
după schi… -- Joi mă duc la cursul de manageri, de unde sper să mă
întorc (pe dos) o combinaţie de Ford şi bos bubalus, şi sînt tare
curios dacă tot omu-i cel mai preţios capital, sau au găsit între timp o
investiţie mai grasă,
ca mine
----------------------------------------------------------------------
n88
------------------------------
În mare imbecilitate şi depresie totală, încît nu pot să-mi adun
minţile nici pînă la closet, din care cauză merda ondoyantă aici de
faţă, şi viitor garantat. Asta de cînd mă îngrijesc la sănătate, abi
gezint, că m-au apucat din nou ochişorii cu imagini, şi am intrat în
teroare mare, că m-am lăsat de cafea şi ţinut dietă dezgustătoare --
opt zile fără să mănînc pîine, ci două cu mere, două cu cottage,
două cu orătanie şi două cu salată, în ordinea asta cică slăbeşti
15 lbs, dar eu oricum nu m-am cîntărit, zicîndu-mi că dacă intru în
pantaloni ajunge. Mă întreb dacă intru mai mult ca înainte.
Nevasta, fiind cinstită la fond şi neapreciind furia concomitentă la
dietă, mi-a tot zis că nu-i nimic, n-are legătură cu tensiunea, şi
toată lumea face zimbre la ochi pe la 40 de ani -- respectiv şi colegul
său care de meserie e patolog (nu că ar sta în pat, ci îşi scoate ochii
la microscop). Eu tot aştept să-mi treacă -- e desigur şi pisicologic
că dacă fac ceva ce-mi place, uit de ochi. În schimb nevasta zice că ar
trebui să mă las de mahşeifă şi să nu-mi omor ochii cu opt ore plus la
micul ecran, dar ce altceva să fac? La vatră nu cred că mă ţin
finanţele, iar la moftică…
Dar ce contează, că tăti şeli în mîinile Domnului, nu depinde de mine
cîtuşi de puţin. Diseară mergem la masă cu bosul din Washington, care o
să-i trimită pe toţi neurologii prin coclaurile respective, şi care,
poate, o să ne spună ceva -- după care-şi shimbă părerea de o mie de
ori pînă la rezultatul final din Iulie. După care om mai vedea, dar eu
fiind optimist sînt sigur că iar face nevasta depresie, că dacă o să-i
lipsească bosul, îşi găseşte altă belea. Deocamdată face hipnoză
(hip! hip! hurray! pe nas) să se lase de fumat, şi a adus acasă nişte
benzi cîrîioase, cu sugestii şi reclamaţii. Prima dată cînd a pus
banda, eu fiind mort obosit am adormit undeva la mijloc pînă a doua zi. Mi
s-a părut foarte extraordinar, că niciodată n-am putut să adorm cu
muzică, cu atît mai puţin cu vorbărie meaningfulă, şi mi-am zis că
chiar m-a hipnotizat, dar vai, n-a mai funcţionat a doua oară, aşa că…
Iar ca petrecere mergem la operă, fiind din lumea bună -- nu suficient
de bună, că n-am aruncat destui dolari, drept care stăm sus la cocorico
la căldură, dar cel puţin mi-am luat binoclu să-i văd ce fac pe scenă.
Că de ascultat, e de nedorit, o muzică de pus în Curlanda şi Livonia.
Dar textul e în limbaj stilat ca cartea de bucătărie -- alea
franţuzeşti cu transports, de la misrad hatahbura, şi domnul Wagner cu
Jammer, Schmerz la Herz, Leiden, etc. Parsifalul împuţit care durează 5
ore conţine două cîntece două, iar restul kvecerei imbecilizant; măcar
şi finalele glorios unde dumnealui desleagă blesteme, vindecă boleşniţe
şi se transfigureşte, tot cu dureri şi suferinţe, de mi s-a făcut o
lehamite profundă. Mult mai bine să nu înţelegi textul, dar e cu
traducere la supertitlu, la care mă educ la Deutsche Sprache. Doar
Olandezul Zburător avea nişte Gespenste, care nu cutreierau prin Europa,
ci au venit să-mi ţie mie de urît.
Tare urît!
----------------------------------------------------------------------
j89
------------------------------
Why is it that noses run and feet smell? If we drive on parkways and park
on driveways, we might as well have noses that run and feet that smell.
Furthermore, if we send something by car, it's a shipment, but if we send it
by ship, it's cargo.
Iar în altă ordine de idei, continui să mă dezvolt, că m-a dus
consoarta să mă primenesc, şi unde anul trecut purtam 44, acum port 46
(apocolocynthosis). La prăvălie, fiind valued customer, mă au pe fişă
(în ciulent) ba îmi şi trimit anunţuri de sale (très sale) pe care
deobicei le ignor, dar acum, cu pantalonii rupţi în cur, banul Mărăcine
-- dai un ban, dar face. De fapt glosolaalia continuă:
Ţine spada mea în dar,
Brav Marchize de Ronsard!
şi, bineînţeles, ce face? face bine. Asta îmi părea un atribut divin,
că numai Gotteniu considera ce face vaiar ki tov, de unde ne întoarcem la
apoteoză, tinzînd spre forma sferică virgulă ca dovleacul sau alte
perfecţiuni, inclusiv père Ubu, care, cu o modestie atipică, avea doar
forme de tonneau, fiind fenomenal şi nu numinos. Iar eu, cînd eram
tînăr şi mă ţineam cu moftica, aproape că am studiat les espaces
barillés, dar m-am lăsat trecînd la matematica şimuşit, care ştim noi
la ce closet foloseşte. O doamne! snakelike continua, bornivores, trap
spaces -- any set is open or closed, comme la trappe aux atrappes des
satrapes… Doar elucubraţia mai e de mine.
Nehibernînd iarna asta -- ce frumos! am descoperit un scop în viaţă! ce
vrei să faci? vreau să hibernez -- într-o bună dimineaţă mă scol la
şase, Jammer, Jammer, Jammer, şi surpriză, nu-i curent din cauză de
furtună (adică: aseară vîntul bătea). Drept care am sărbătorit
sfînta Lucia -- daş le Lucifer -- cu opaiţ la closet, bucătărie şi
garderop, fiind o beznă totală. Iar domnişoara cuţitaş şi-a pus
machiajul -- o tonă, o oră, de aia trebuie sculată la şase, Jammer,
Jammer, Jammer -- la lumînare (plajă n-a făcut). Ba mi-a şi comunicat
că-i stă mai bine aşa, la care i-am zis că nu vede bine rezultatul, că
dacă ar vedea… În orice caz, dacă mie mi se pare cutremurător, pentru
ea e mai mult ca perfect (indicativ, ha, ha!) Iar dacă nu ţi-am povestit
mai de mult, etimologii susţin că ‘grammar' şi ‘glamour' e tot una,
ba chiar şi ‘grimoire', dar nu fraţii Grimm oubliés par
Lénine
(lenea, cel puţin)
----------------------------------------------------------------------
j18
------------------------------
Cum ţi-am trimis fosta epistolă, am şi fugit la Palo Alto să iau amica
virgulă care ne vizita din Boston, şi care ajunsese acolo cu altă
prietenă. Ne întîlnim cu bucurie mare, şi pornim spre casă în bezna de
Vineri seară, la care pe loc maşina şi-a dat duhul. Împins, reîncărcat
bateria -- am deja experienţă şi cablu -- nimic n-ajută. Chem AAA să
mă salveze, dar n-am luat member card pînă la telefon, aşa că chem
nevasta să-mi dea card number, dar vezi că AAA mai vor şi altele, aşa
că mă întorc la maşină, iar îi chem, chem şi nevasta -- ce e sigur e
sigur -- între timp maşina porneşte, tocmai cînd vine AAA s-o vadă, dar
trebuie aşteptată nevasta. Pînă vine, iar crapă maşina, iar AAA pînă
la urmă a rămas maşina la garaj, iar noi ne-am întors la cuibul natal cu
mîncare chinezească grozavă, deşi cam repede, că tare vroiau să
închidă cînd le-am sosit noi plocon la miezul nopţii.
Eu plin de optimism mă şi vedeam a doua zi înapoi la Palo Alto -- cam o
oră de-acasă -- să semnez work order la garaj, dar spre fericirea
generală cum i-am chemat au anunţat că n-au mecanic pînă Luni, şi nu
ne-am stricat weekendul, ci l-am petrecut în tur turistic prin oraş. Ba
norocul s-a întors pe dos, devenind rozbonbon, că în loc să plouă, cum
a plouat toată săptămîna, s-a făcut lumină-n sat, şi tot ce ne-am
dorit am apucat, ba chiar Luni cînd am ajuns acolo, ne-au şi reparat
maşina pe gratis pe loc! Miracol -- nu chiar, dar Marilena Bostoneză ştie
măcar să deschidă gura şi să-i convingă că asta e unica ei ocazie să
vadă frumuseţile naturii, etc. Povestea cu gratis e şi mai freilăh, că
e un defect cunoscut -- de aia nu costă -- şi nu trebuie să-mi fac
probleme că mi se rupe căruţa-n drum (What, me worry?)
Iar după cum ţi-am mai povestit, la noi se întrerupe lumina, aşa că
rămînînd într-o seară în pană, Marilena ne-a cîntat la pian la
lumînare, iar eu cu cloanţa, încît s-a făcut o soarea muzicală de
neuitat. Că dacă stai să te gîndeşti ce poţi face fără radio, TV,
mahşeifă sau măcar carte de tobă ca să nu mai spun de conversaţiune
ioc. Ea a fost la şcoala de muzică, dar nu cu Floreta, nici ca Floreta,
că nu cîntă profesional, dar în schimb îi place. Mai am ceva să
reproşez la părinţi, că nu m-au trimis şi pe mine. Dar probabil că
dacă ştiam să cînt mi s-ar fi părut de două parale, că ceeace pot eu
să fac e rahat oricum. Cum a plecat musafira, ne-am pus pe dieta
greţoasă de 8 zile -- azi se termină şi mîine mă cîntăresc, să mă
conving definitiv că nu merită, cu care ocazie prin telepatie jurnalul de
Duminică a avut o mansă întreagă despre sănătate. Un domn bine are
tensiune. La care se duce în pădure să mediteze. Cu multă altă lume şi
bos de meditat, dar nu vorbesc, nici nu se uită unul la altul, ci se
gîndesc numai la cum respiră, şi cum le dă prin gînd altceva, se
întorc la respiraţie, observînd dacă e rapidă, adîncă, etc. ba chiar
şi dacă s-au sculat inspirînd sau expirînd (I take the second
alternative, expiration is all for me, why ain't I expired yet). Asta o
să-l vindece, zice el, că şi-a făcut şi doctorat cu influenţa
binefăcătoare asupra bolnavilor din Marin County (concentraţia
principală de yuppies vizavi de noi, cum treci Golden Gate). Se cam mira de
ce făcuse tensiunea, că nu mînca, bea, fuma, cafea... Ce poate fi mai frumos
decît viaţa fără mîncat, băut, corpore sano iar mens plină -- şi
numai -- cu hot air, twice breathed! Păcat că n-am păstrat meţia. Dar
îmi poate folosi mie ca focus de meditat, cînd sînt prea acru, precum
Où sont nos amoureuses?
Elles sont au tombeau
P.S. Dieta face un efect tare ciudat, că două zile de găină m-au umplut
de atîta greaţă, că ieri am savurat două ţeline verzi, et preterea
nihil, iar azi n-am poftă de absolut nimic (în orice caz nu de ţelină
sau salată verde). Poate pur şi simplu uit ce-i aia mîncare, dar doar
într-o săptămînă!?
----------------------------------------------------------------------
j30
------------------------------
Povestea ce mai frumoasă cu Marilena Bostoneză abea urmează. Discutam
despre văru-său din Ramat Gan care şi-a botezat fiica Nava. ‘Auzi ce
nume a găsit pentru copil! Vaporul!' De unde deducem că a omis Ţara Sf.
în drum spre Fareinigte Fargenign.
Despre care, cu cultura de la operă: pe săraca Manon Lescaut o exilează
în Louisiana, unde în loc să devină antreprenoare şi să-şi deschidă
restaurant la modă cu bisque şi shrimps etouffe, îsi dă duhul, murind de
sete pe o pseudoarie. Tare nu mi s-a potrivit, că eu chiar cred în
posibilităţi nelimitate -- pentru alţii.
Dar! Californiarz-o-ar focu şi-a schimbat legea, aşa că în loc să
plece nevasta pe două luni la Washington De Ce?, o să facă neurologie
pediatrică la San Francisco. Eu mă lingeam pe bot la libertate, dar şi
mi-era frică să nu omor progenitura, că tare n-o suport. Şi în general
sînt alergic la schimbare. Am îmbătrînit de-a binelea, că m-am dus
să-mi fac ochelari să pot citi nestingherit leţte naies la mahşeifă --
vide infra -- iar oculistul mi-a spus că n-am nimic, doar trouble focusing
din cauză de vîrstă. Dar tot s-a dus nevasta pe o săptămînă, să
înveţe patologie, care am s-o studiez şi eu epitalamus, după cum
numele-i indică. După care, mi-a comunicat mahşeifa:
If you're American when you go into the bathroom, and you're American when
you come out of the bathroom, what are you while you're in the bathroom?
European. More precisely: before, I'm usually Russian; after, I'm Finnish.
----------------------------------------------------------------------
a
------------------------------
ARIES(March 21--April 19): You tackle a new project with zeal, impressing
higher-ups. New friends and admirers are part of the package. Stop and think
before you spend more money on a hobby. (Apr 6, 1989)
Tocmai mă pregăteam să mă complîng cît de disperat sînt, că nici de
epistole n-am putere, deşi îmi fac aşa bine pe neşumă, dar de-odată
am intrat în mare euforie, compunînd şein-ieţira pour grand orchestre a
deux harpes, şi cum să nu-ţi comunic?
O să mă-ntrebi (că dacă nu!) de ce tocmai două harpe? Fiindcă harpa
poate cînta doar 7 din 12 note cacafonice, aşa că pentru o serie
serioasă trebuie două. Iar pe de altă parte, sînt 25 de acorduri de 4
note realizabile pe harpă, aşa că putem face din ele armonie divină (că
eu nu aud diferenţa oricum, m-am convins punînd mahşeifa casnică să
tragă acordul, şi eu să ghicesc dacă-i minor sau major şi vaccinat --
pe dracu!). Drept care compozesc cu foc -- no decomposing, alas -- folosind
toate mijloacele avansate, inclusiv supercomputerul, ceeace îmi pare mult
mai cuşăr decît aerodinamica turbulentă, care nu are nici un motiv
matematic să rezolve ecuaţiile sau să ştie fizică.
Iar în rest, nevasta admirabilă -- care nu mă-ntreabă ce-i cu harpa -- a căpătat
ordine să se mute la Fort Ord, ştei eţbaot al hamapa. Noi cerusem locul
ăsta de la bosul neuromilitar din Washington, plănuind să rămîn la
NASA, şi cu tare puţină încredere că chiar o să-l obţinem, că toată
lumea şi-l doreşte, iar nevasta cum ajunge acolo devine şef de servici
adică unicul neurolog. Mare bucurie mare, cînd, surpriză, am încercat
drumul de-acolo la lucru care ia două ore plus one way, oi vei! Desigur, am
fi putut face ruta şi înainte de ordine, dar visul e roz, pe cînd
realitatea pute…
Bekiţur, trebuie să-mi găsesc alt job, iar cu cerşit, etc., etc. Am
ajuns la Naval Graduate School la Monterey -- asta e la 5 minute de Fort Ord
-- unde speram să mă placă fiind pseuudomilitar. Mult mă-ntreb, o fi şi
asta o iluziune ca distanţa pîn' la Tanţa. Dar am fost şi le-am făcut
conferinţă, în costum şi ceapaclac tocmai cînd temperatura bătea
recordurile în toată California, şi poate, cine ştie … respectiv pot
să visez, pînă nu aflu. În orice caz sînt ca orice universitate
împuţită, vor să le aduci bani de la grants, proposals şi comitete şi
comiţii guvernamentale, şi te iau cu kviut peste şase ani (cînd o să
fiu în groapă -- nu sper -- nici chiar aşa euforic). Dar în ziua cu
interviua, ce-mi horospoceşte jurnalul? după cum vezi, aşa că pe loc mă
fac perfeser.
Cu căutatul de lucru plus emoţia la schimbare -- că cît n-aveam ordine
nici nu credeam că se termină în Iunie -- am fost foarte acru şi
bătut, se numeşte atribut, plus topit de căldura insuportabilă că nu
puteam dormi noaptea. Dar conferinţa a fost, ceaţa a revenit şi la lucru
-- cît îl mai am -- pot să mă joc caa un nebun, ca cum cîntecelul:
Ma, li ze lo ikpat,
Haiqar havai nejmad
Vehaieter istader levad!
----------------------------------------------------------------------
may89
------------------------------
Les feuilles mortes se ramassent a la pelle
Da de unde! cu grebla, zisă şi rateau. Asta de cînd ne-au făcut
morală că curtea noastră (în care mama spală) e cea mai mizerabilă din
Presidio, dacă nu chiar din lume, drept care nevasta a început să taie
frunza la cîini, să planteze iarbă să cureţe gunoaie, etc. Iar eu,
fiind … o ajut, although I'd rather push the grass than seed it. Smoke it?
de fapt sînt foarte law-abiding şi nu mi se pare necesar, nici
recomandabil. Nu că nu mi-ar trebui vre-un antideprimant, dar cel mai
puţin îmi place revoluţia a la mode. În fine …
Iar nevasta, dacă şi cînd chiar o să termine cu mizeria actuală, se
duce în lumea largă de capul ei, şi armata îi dă eiţăs sub formă de
conferinţă de weekend, unde m-am dus şi eu -- spouses invited. Domnul
eiţăsghiber era fost puşcăriaş, care, ca americanul, a evoluat,
devenind sought-after lecturer and negociator -- zice că participă la
discuţii între boşi şi sindicate, etc. Foarte amuzant dumnealui, şi ar
trebui să dea speranţe -- după 17 ani la zdup, deodată şi-a schimbat
pielea şi năravul, dar -- de ce oare? -- mie mi-a produs doar depresie
adîncă şi mult dispreţ, eu fiind atît de vîrtos, că la închisoare
n-am ajuns încă. Ba da, ba da! mai ţii minte?
Pe de altă parte, am fugit la librărie şi citit la cioclopedie cum
domnul Schoenberg şi-a inventat cacafonia la 50 de anişori! el fiind
compozitor faimos şi public de la 20, aşa că mă simt şi eu cu va urma
-- parcă n-aş ştii cum seria a doua ee cel mult ersatz. În altă ordine
de idei, am ajuns cu Gîgă la dentist la spitalul universitar, de unde am
cules perla jurnalistică a studenţilor. Sex worker -- mi-a luat ceva timp
să deduc că era o curvă parşivă. Dar evident că munca înobilează, ca
toate ducesele lui Charles II.
În rest totul bine şi la vară cald -- m-au anunţat deja de la Naval
School că n-au bani, etc., aşa că iar trec la social security, sau om mai
vedea. Sau poate trambalîndu-mă peste munţi şi peste văi mai vizitez
şi rîpa, că altă profunzime, ioc.
----------------------------------------------------------------------
jul89
------------------------------
A trecut o eternitate, şi devin din ce în ce mai pleoştit, că de 2
Iunie vroiam să te felicit
Haiom iom huledet
le A. Donatien
dar a trecut şi asta. Iar dacă aştept ştiri bune, pot să astept.
Slavă domnului, că ştiri e cîte vrei: s-a făcut nevasta neuroloagă,
ne-am mutat la Monterey şi ne-am luat şi casă, ceeace e o catastrofă
totală, că nu mai e un ban în bancă, în schimb datorii de 3000 pe lună
pe viitorii 30 de ani, drept care sînt în depresie adîncă. S-a dus visul
roz să stau la vatră, în schimb pot să-mi fac moră şhoiră cu lucrul,
ce mă fac dacă nu mă plac, unde găsesc mai bun, diplomaţie. Şi
bineînţeles maşina dă semne de oboseală, iar cassette playerul s-a
stricat, etc.
De bucurie cu casa şi mutatul, într-un Şobăs m-a apucat o durere
scîrboasă de cap -- sau simulacru că n-aveam poftă sa deretic -- la
care nevasta a dedus că am tensiune, şi mi-a dat tratament medicamentos,
cu side effect turtire -- nu spun numai eu, e documentat -- aşa că
sînt mai plin de voie bună ca deobicei. Şi pe bază de tensiune nu mai
beau cafea, aşa că …
După Iunie a venit şi Iulie, şi trebuie să mă apuc de proposal pentru
un grant la Naval School la Monterey cu vagi speranţe la Ianuarie la anu
-- scîrnăvia trebuie trimisă pînă la 15 August, şi trebuie iar
recomandaţii, o abjecţie absolută care dacă iese e cel mult pe un an. Nu
cred că am putere, dar măcar să mă prefac? În schimb la lucru nu e
nimic de făcut, că ajung acolo şi mă screm toată ziua să-mi ţin ochii
deschişi. Acasă copiii tîmpiţi (au terminat anul cu note de la C- în
jos) fac zimbre că n-au companie, iar nevasta e la dietă, că urmează s-o
cîntărească cînd începe oficial. Ea e în vacanţă, şi de aia
petrecem cu lăutari.
Partea cea mai roză e că din cînd în cînd mai uit căcatul gros --
în vise sau chiar şi treaz -- şi deodată apar perle, versuri viziuni
etc. The stuff dreams are made of -- probabil că cenzura îşi mai ţine
botul în vis dar şi spiritul critic, că dacă mă uit din nou, perla tot
pentru porcine. By the way, domnul nostru Iisus Hristos făcea un banc bun
pe limba lui: marganit/margalit: nu daţi margarete la porci, că li se
apleacă nefiind ierbivori. Toată combinaţia îmi displace,
pseudocreativitatea şi mai ales poliţia de gînduri care chiar există,
deşi papa Froid ţinea la premiul de ghete.
Dar cel puţin un sfat bun:
Don't hang about in the closet. Wear yourself out!
Four hours on the road, I do, I do!
----------------------------------------------------------------------
au
------------------------------
Fiind atît talentat cît şi treaz am ieşit din parking cu lampa mea
în bumperul lui, drept care a trebuit să mă duc să-mi pun altă lampă,
cu alergătură (ner leraglai). Deci a doua zi pe la 9 maşina stătea la
garaj, iar eu îmi încercam norocul la sifriaua locală, care e foarte
consolantă -- ultima dată cînd mi-au pus cauciucuri am găsit
dicţionarul de motive muzicante, cu care am petrecut dar vai, se deschid la
zece. Vizavi era Christian Science Reading Room, iar eu, nici creştin nici
savant (idiot da) fuga repede, că tot n-aveam ce face.
Prima surpriză: camera plină de cărţi, uşa deschisă, nimeni acolo, ein maxgiaj,
prat ulai lahaxgaja haeliona. Că cine o să fure Christian Science Journal, dar
diferitele cioclopedii bibilice? De ce le-am lăsat acolo? ce e mai
păcătos, să furi cloşca de pe ouă sau buna vestire? M-am instalat în
faute oeuil (faute de mieux?) şi am intrat în volumul H--K unde am găsit
a doua surpriză: o versiune babiloniană a lui Iov (I still got a job. For
how long?).
Un domn îşi cheamă sclavul şi fac proiecte:
-- Poate mă apuc de politică?
-- Bună idee, zice sclavul.
-- Dar n-o să-mi fac duşmani şi mizeerii?
-- Nu merită politica, zice sclavul.
-- Poate umblu după cocoane …
-- Ce minunat şi-ncîntător!
-- Dar dacă umblă ele după mine să--mi pună coarne şi tapete şi …
-- Lasă cocoanele, zice sclavul.
-- Poate filozofia …
-- Foarte profund, zice sclavul.
-- Parcă n-am destule probleme şi fără epistemologia măsii!
-- Nu-ţi pierde timpul ca alde Gîgă,, zice sclavul.
-- Şi atunci ce să fac?
-- Rupe-ţi gîtul şi sări în Eufratt! (culoare locală)
-- Stii ce? poate încerci tu întîi, zise stăpînul.
Aici urmează clou-ul cuneiform: sclavul răspunde ‘Crezi că ai să
supravieţuieşti trei zile?', ceeace cere interpretare. Era Oblomov? moare
de plictiseală? ce ştiu eu. Poate nu era Iov, dar Babilon garantat.
În orice caz, am avut viziune cum fac dintr-înşii grand opera. Tocmai
operă cu cloanţa?! dar se potriveşte aşa bine: domnul cu sluga
cîntecaci, cucoanele şi parlamentul balet, ba şi afacerea cu două harfe
la amor, covor, picior -- mă fac ca Gerard Philippe za"l la frumoasele
nopţii
Bou nocturn
----------------------------------------------------------------------
au1489
------------------------------
Continui să mă educ cu programul leţte naies, secţiunea scandinavă:
To the Swedes, Norwegians and Danes I want to point out that it's a good
beginning to struggle for keeping your special characters on the net but I
will only suggest that you also should keep this principle in mind when
importing words from other languages. In Iceland we have at our (only)
university a department which translates all foreign words into Icelandic
and every word has its relation to ancient principle and terms. I can give
you an example of that: Our word for computer is ‘Tölva' which is
derived from the the words ‘Tölur’ (=numbers) and ‘Völva’ (=Witch
(A woman who can manipulate things and foresee the future)). In summary we
say that you can use the machine to foresee the future (simulate) by
manipulating numbers and hence the name ‘Tölva'.
Iar într-o noapte adîncă l-am visat pe Justi agasîndu-mă (qui s'aime
se taquine -- asta e o altă poveste, tot cu Justi, că vecinii lor se
băteau cu urlete, de se adunase lumea-n stradă să vadă dacă chiar o
omoară. La care zise: ‘qui s'aime se taquine') pînă m-am sculat plin de
furie, dar pe drum la closet mi-a căzut fisa de ce e visul aşa realist: ce
input mai am eu de la Justi? n-au rămas decît rozele amintiri pe cerebel,
aşa că dacă-i deschide visul fişa, autenticitate totală.
Asta-i ce am vrut să spun? în orice caz pseudoadormit mi se părea
inteligent. Inteligent?! Dumnezeule mare! dar, cel puţin la mahşeifă,
islandez 100%
----------------------------------------------------------------------
s89
------------------------------
În fine aflăm ce se întîmplă dacă cade 1 Mai de 23 August:
Why are programmers confused about holidays? Because 31 oct = 25 dec.
October 31 = Halloween and December 25 = Christmas; Octal 31 (3x8 + 1) =
decimal 25.
Lire de vive voix, avec accent aigu:
There is a story that in an EEC meeting, there was a guy from England who
fancied a girl from France. To impress this girl, he told her in his best
French: ‘Je t'adore’. The girl shut the door.
Drept care să discutăm despre futur anterieur (ca cum n-am şti că e
posterieur) să vedem dacă ascultă Gotteniu şi strică planul. Cum eram
eu mai acru şi descîntat, culcat la 9 şi sforăind să deconectez
realitatea, cheamă don profesor de la Naval Postgraduate School, că le-a
fugit un staff member, şi mă doresc:
Toate mă cere
Şi toate mă vrea,
Fincă le place destincţia mea (academică) !
În mod delicat n-am menţionat salariul, nici faptul că contractul e pe
un an, nici multe alte detalii îmbucurătoare … Doar că mă opresc din
condus 4 ore pe zi, şi în schimb am să le petrec în cuibul familiar cald
… Deci aştept să-mi trimită epistola oficială şi plec de la NASA la
greener pa$ture$ -- aşa se descrie în general mutatul de la un job la
altul. Deşi păscutul şi rumegatul fac bine parte din fiziologia mea (by
the way, scormonind după publicaţii de-ale lui Nima am găsit un domn
Geffen MD descriind “A case of rumination in a human adolescent” -- nu e
întîmplător!) cred că la paralele o să pierd, că prea ar fi de tot.
Dar peste un an, om vedea, mai vindem casa, mai crapă căţelul, mai
crapă boierul … Sînt în plină euforie -- îţi dai seama că vorbesc
de anul viitor -- şi puncte-puncte ca domnul Ţelină, buburuza sau
Vaca domnului
----------------------------------------------------------------------
------------------------------
Dragă Mona,
Hai să-ţi scriu repede cît mai sînt în euforie de baltă, descoperind
următoarea teormă magistrală:
Let p be a polynomial of odd degree, with positive roots. Then the
convolution p * p takes negative values for some positive argument.
Care euforie durează pînă descopăr că nu-i adevărat, dar mare nevoie
am de dînsa, că totul merge anapoda (chiar înseamnă fără picioare?
nu-i destul de afurisit, că fără picioare stai locului, pe cînd eu
regresez, de la primate la secondrate and much behind)
Că de ziua mea m-au chemat mameţicele la miezul nopţii, fiind schimbare
de ceas aici şi acolo, şi au adunat în loc să scadă sau. Şi de atunci
din ce în ce mai roz: studinţii se complîng, bosişorul îi crede pe
cuvînt, aşa că n-au de gînd să mă mai ţină la anul şi trebuie iar
să-mi caut de lucru, de care îţi dai seama ce poftă am. Iar pe deasupra
notele care le-am dat la examenul final nu le-au surîs, deoarece fiecare
ştie că merită a+ şi nu se lasă pînă nu capătă. Ce-mi păsa mie să
le dau la toţi, dar data trecută mi-a făcut bosul scandal că notele erau
prea mari, drept care de data asta le-am ajustat. Tot nu-i bine, aşa că
le-am reajustat în sus, din care tot ce-a ieşit e că studenţii ştiu că
nu sînt fair şi bosul că îi produc plîngeri şi lăcrimaţii -- mai
perfect nici nu se putea. Şi trebuie să mă prefac că sînt om -- chiar
trebuie? nu văd ce şansă mai am -- la care articolul pe care l-am trimis
a venit supărat, că ei nu publică short notes, şi l-am trimis la alt
jurnal, să mă refuze ei.
Iar ca consolaţie, prea puţin. Deşi învîrtindu-mă la librărie am
observat un anunţ ‘Community hanging’, dar era cu picturi într-o
expoziţie -- eu bineînţeles vedeam tot satul trăgînd de funia
nemenţionabilă, ca cum pe vremuri pe corăbii. Iar în excursie la Las
Vegas deodată văz la un colţ de stradă: LEAVE PARADISE -- ENTER
WINCHESTER, şi parcă fulgera arhanghelul cu spada trasă, sak hakol
judeţul (? county) din Las Vegas se cheamă Paradise, very much overrated.
Ce să-ţi mai spun? Studenţii măcar sînt internaţionali, venind din
Tailanda şi Bolivia (ba nu, că aia n-are Navy -- Colombia), iar unul fiind
portughez îl chema Coelho, care eu fiind latinist îl vedeam celest --
întîmplător toţi ăştia ştiu mai multă matematică ca americanii --
dar de fapt este Coniglio, epuraşul uşa rupe, cu diferite consoane
înghiţite şi apoi scoase pe nas, comme la moutarde.
Dar poate toată afacerea este depresie de primăvară cu iomuledet, şi
urmează viitorul rozbonbon, ca epuraşul (vide supra) de Paştele şi
dumnezeii, care depune ouă de ciocolată (monotrema?). Iar văzînd prin
ziare reţete cu moţăs, am dedus că vine şi sfîntul Peisăh, bli matan
herutenu, că între winter şi spring quarters nu-i vacanţă. But a world
with matzo farfel pizza cannot be all bad.
----------------------------------------------------------------------
jul 90
------------------------------
Dragă Mona,
Cuprins de simţul datoriei -- pe lîngă articole, revizii, faculty
activity report şi altele care nu le-am scris -- trec la epistolă, că
Domnul Orwell pe care nu-l admiri, nici eu lately, zicea pe undeva că dacă
e un lucru unul care n-ai voie să-l spui îţi taie toată elocvenţa
pînă devi mutual -- cred că asta mi se întîmplă, că n-am cum să scot
scîrna din suflet, etc. Dar neapărat la mahşeifă, să nu se piardă
titivatu şi coruscaţia.
Unde am plecat la Las Vegas să ne îmbogăţim, şi direct la aeroport
apare maşina jucăuşă, precum şi semne mari ‘Ground transportation --
Baggage retrieval -- Women', nu că ar oferi femei pierdute ca şi restul
banilor în această metropolă a păcatului, era o indicaţie la closet.
Iar restul tot aşa, maşina papă banii, umanii să nu mai spunem, dar în
schimb totul e world famous, biggest şi most, încît am început să am
viziuni citind ‘Gourmet Restrooms' în loc de gourmet restaurant, ceeace
de la Alphonse-Donatien nu mai auzisem. Iar nevasta a găsit o maşină de
poker pe 5 cenţi, care a luat banii atît de încet, că ne-am pierdut
două zile acolo, în care timp ne-a dat şi careuri servite, semn că ne
iubeşte Dumnezeu.
Ca să nu mai spun de domnul Slonimski, care nu numai că este savant de
omni re scibili dar chiar şi-a scos parnusa din programul antic de
televizor cu cloţ-caşes, de unde se şi trage expresia ‘the thousand
dollar question’ -- sau aşa ceva, astăzi sînt tare prost la expresii,
sînt sigur că nici ‘baggage retrieval' nu-i corect, dar … see any
airport. Deşi a făcut el cîteva zeci de? mii de dolari, when the dollar
was worth a dollar ukxebagrux haia od jor, totuşi ştiinţa i s-a terminat
exact cînd trebuie: nevasta adorată suferind cu inima, i-a zis că o doare
mîna stîngă, la care i-a propus să-l scoale dacă i-o fi mai rău, şi
s-a-ntors pe cealaltă parte. Iar dimineaţa, surpriză plăcută -- nevasta
rece, şi s-a dus, s-a dus, s-a dus, să sperăm că la cel de sus!
Asta ca hintală la sentimentele familiare actuale. Iar cînd aveam de
gînd să-mi iau cîmpii şi să crăp dracului în Potrocalia că e ieftin,
am observat că nici de asta nu mai am parale, că totul s-a dus naibii pe
casă californioasă. Drept care stau frumos şi lucrez în plus part-time
la NASA -- abia aştept să-mi găsesc timpul de readnews -- şi trimit
publicaţe şi mă prefac a fi om şi cît mai rezist? Spune şi tu ceva,
că de mine mi s-a făcut lehamite.
----------------------------------------------------------------------
------------------------------
Dragă Mona,
Sînt aşa de încîntat de existenţă, căcă am început să-mi fabric
diferite damblale, doar-doar, deşi n-am nici un fel de asigurare şi nu
pot sta la vatră. Cacam de o săptămînă ochii fac zimbre cu zimţuri
-- foarte interesant, o imagine standardd, un arc în zigzag -- drept cacare
nu pot nici să citesc, nici să mă joc cu mahşeifa, aşa căcă mănînc
cu furie şi mă cacaţăr pe pereţi. Iar ieri dimineaţa trezindu-mă în
cacalmul de zori şi pace, deodată aud un fel de fluierat uşor. Mi-am zis
căcă o fi ţeava aquiferă, cacare uneori vîjîie aşa, cînd, ce să
vezi, se aude la fel de bine şi cu degetele în urechi. La cacare am intrat
în mare fandaxie, căcă dacăcă mi se stricăcă şi văzul şi auzul ce
mă fac? Cît pe ce să trezesc şi consoarta, dar am lăsat-o în pace.
Totuşi i-am comunicacat la breakfast, la cacare a zis căcă e foarte comun
să ţiuie urechile, şi mi-a pus diagnostic de blue Monday. Ceeace mi s-a
părut rezonabil, dar astăzi m-am sculat cu acelaşi fluierat.
Pe deasupra, noapte de noapte visez căcă-mi cumpăr cacase, mari şi
elegante, cu detalii şi mobilă. Ultima dată era şi mamere în vizită
în vis, cu man bobă, şi vroia să pună rufe la uscacat. Am găsit nişte
sfori atîrnînd prin cacasă, dar ce să vezi, nu erau de rufe, foloseau
caca să ţină un cort. Iar dacăcă ridicacam cortul, se deschidea o
stradă în mijlocul cacasei, pe cacare circulau maşini. Nu ştiu de ce mi
s-a părut totul aşa feeric, căcă virgulă cacasa e principalul meu motiv
de griji, şi o detest zicîndu-mi cum aş fi putut să mă reculeg
acacasă, dacăcă nu aveam de plătit maşcacantă. I think my brain
finally got completely scrambled.
Sper să fie vreo tumoare sau altă mehaie cu halucinaţii (haloimăs)
căcă mi s-a aplecacat caca turnul din Pisa. Cacare poate chiar îl
vizităm, căcă plecăcăm la vară în Italia, cu căcăţel şi purcel,
ba chiar şi mameţici.
Eu îmi fac vise roze cu cultura şi culinaria, dar îţi dai seama ce o
să iasă. Dar mameţicele o s-o ia pe Nomi în vacacanţă în Ţara Sf, pe
Gîgă îl mai trimitem la prieteni şi poate după aia respirăm niţel.
Caca să nu mai spun de bucuriile cacare urmează de la servici, căcă iar
întreabă studenţii ce părere au de mine, şi cîţi din ei au observat
căcă sînt
Arbiter elegantiarum
----------------------------------------------------------------------
j91
------------------------------
Dragă Mona,
Studiind Oxford Companion la lits et râtures am observat că Evelyn Waugh
chiar s-a însurat cu domnişoara Evelină. Îţi dai seama că aşa un
mariaj nu putea (puţea) dura, că ambii doi răspundeau cînd îl/o chema
pe unul/una, drept care au divorţat în vreo doi ani, după care dumnealui
s-a făcut cacatolic.
Căci în rest, realitatea (lumea, vremea) m-a prins bine de coa…dă şi
nu dă drumul: nevasta în deşert, copiii la garaj şi mameţicele la etaj,
iar eu neavînd suficiente griji trebuie să produc moftică cu cercetări,
să se impresioneze bosul local şi să mă facă cacavua. Ca să se
impresioneze şi mai tare am pornit pe o schemă atît de farfecet, că ar
putea să-ţi surîdă.
Am plecat la Florica, fiind acolo un prieten de al unui prieten de-al meu
de aici, cari amîndoi au dedus că dacă Florida University o să-mi facă
propuneri indecente cu ochi galeşi, la Monterey o să mă semipreţuiască.
Drept care le-am făcut o conferinţă, la care n-a venit nimeni, şi cine a
venit căsca ca Niagara. Era, într-adevăr, 3-4 dupămasă cînd trece Moş
Ene la cromozomi, dar încă nu mi s-a mai întîmplat aşa ceva, eu fiind
more fun than a barrel of monkeys.
As further encouragement, domnul floridian, care e şi el
romînaş/israelian/sudafrican/american în devenire, profesor plin lucrînd
în clipa asta la 14 articole (pe lîngă atîtea publicate) şi cerşind cu
succes grants de milioane, mă tot bîrîia cum nu-i ajung banii, cum
decanul nu vrea să-i dea mai mult şi cum vrea şi el să se mute, sau cel
puţin să-i ameninţe că se mută, să se impresioneze bosul local.
Comme qui dirait la vie en rose, că restul timpului stă la dietă,
mănîncă fructe la lunch, ba le şi cumpără cu 10 cenţi -- cînd sînt
bine răscoapte şi nu mai ştie macoleta cum să se scape de ele -- şi-mi
oferă şi mie. (Paranteză: Buddha a murit the indigestie, fiind prea
politicos să refuze mîncare stricată. Eu doar la budă am ajuns: Buddham
saranam gacchami, I go to B. for salvation -- great savings!!!)
Că eu sînt aşa de mîndru şi plin de demnitate, dar mai ales aveam vagi
speranţe că-mi găsesc altceva de lucru cu compania mea fostă de la NASA
(good company only!), care chiar păreau să mă vrea şi m-au chemat destul
la interviu, să se convingă că sînt viu, şi dacă viu. Dar acum au
amuţit mutual, sper că e numai sezonul cu greetings, şi dacă nu, poa să
se ducă dracului totul.
Cît despre nevasta adorabilă, din August a aflat că pleacă pe pustii,
şi atunci părea chiar pe loc, fiind în konenut de 24 de ore. După care
le-a mai trecut, dar tot au luat-o acum două săptămîni, şi petrece în
deşert, unde nu şi-a luat nici numele Domnului (nu încăpea in kitbag).
Era vorba să-şi ia lopăţica buddhistă -- sau vezi sfîntul Tanah,
Deuteronomy 23:13, în ivrit e iated şi în engleză am uitat, care trebuie
cărată 40 de ani prin Sinai în scopuri higienice. Apropos, există o
mahşeifă cît palma cu toate cele sfiinte înăuntru, ba poţi să faci
şi concordanţie -- eu bineînţeles am căutat maxtin baqir. Dar eroul
american maxtin basir, că au closete portabile în corturi, ba chiar şi
duş, de unde se trage expresia duş-man. Anyway, dumneaei stă nicăieri, e
cald şi frig, dar la o milă pe cămilă e telefon public, cu care ne
conversăm, şi un turc care vinde şişlic sau chebab, încît s-ar putea
numi vilegiatură. Mai ales fără mameţice şi copilaşi drăgălaşi …
Iar eu îmi zic că decedează şi rămîn cu pensia ei pe veci şi mă las
de lucru -- sugestia consoartei, in her own words -- dar oricîte calităţi
ar avea, tot nu pot s-o condamn la moarte, mai curînd eu la muncă
silnicăcă.
Dar subiectul cel mai gras este bucuria de la copii, că iubita mea
copilă se poartă exact ca cum povesteai tu, dispărînd în Italia
noaptea cu un tip pe bază că avea maşină, etc. La care nevasta a intrat
în istericale iar eu am dedus că trebuie băgată la internat, fiind
foarte minoră cu zero drepturi. Dar mă-sa maternală trebuie să şi-o
ţină acasă la care toţi pisicologii etc. au fost de acord. După care pe
loc a descoperit că-şi ţinea amănţelul în garaj, la care nevasta a
făcut spume la gură, după care l-a invitat să stea cu noi, că, săracu,
îl dăduseră afară părinţii din casă (fiindcă nu contribuia la
finanţe -- vive le pere Ubu!) şi locuia în parc, de unde l-a cules
domnişoara Cuţit, cică de milă. Pisicologii au fost şi mai
încîntaţi, iar familia lărgită mi-a rămas mie plocon. Între timp a
împlinit vaca 16 ani şi şi-a luat rişaion, urmînd să … sau poate
face pui, tot ce e mai fermecător.
Aşa că nu e mare minune că nu pot deschide gura la comunicaţe, necum ca
trecutul glorios, unde străluceam la
public relations
----------------------------------------------------------------------
f91
------------------------------
Dragă Mona,
Mameţicele s-au făcut oficial dependentele nevestii, aşa că pot să-mi
duc soacra la doctor militar pe daiboj -- din păcate are multe ţurăs, pe
lîngă moră şhoiră -- noroc că mamere o duce bine. Ieri am alergat
toată ziua cu ele la spital şi macoletă -- să fim drepţi, şi eu mi-am
făcut ochelari, aşa că nu e pur altruism -- după care eram complect
terminat, şi mi-am luat o gură de ţuică şi m-am culcat frumos.
Imediat dă Nima telefon că a venit discul, dar nu reuşeşte să-i dea
drumul. I-am dat eiţes, după care n-am mai putut să dorm -- o să-i
placă muzicuţa?
En fin, adorm şi visez: Eram acasă pe Ein-Iahav dar la etaj şi se
vedea perfect în casa vecinilor -- mi-am zis ca un acvariu. Se pregătea o
nuntă, nu a mea, şi eu eram spălat, nu încă îmbrăcat, şi mă
învîrteam pe-acolo cu un alt personaj, de care ţin minte numai că era
aventuros şi tocmai sosise de departe. Era şi un cîntec de zestre:
Fiindcă ea cere
Bridge lemazkeret
Kova im seret
Elef koteret.
pe melodia Tumbalalaica. După care încep să discut cu mamere:
-- Cine se căsătoreşte?
-- Stii că Ienta a rămas nemăritată, şi sora lui Iankl i-a murit
bărbatul şi n-are copii …
-- Sînt două femei.
-- Nu contează, n-o să dureze mult căsnicia.
La care m-am trezit rîzînd -- tocmai citisem despre o biografie a lui
Nabokov, cu ‘Laughter in the dark' -- nu cred că mi s-a mai întîmplat
aşa ceva.
Să te bîrîi cu interptetaţia? cel mai mult mi-a plăcut că visam în
cuvinte -- o gîndire echt spusă sau scrisă -- şi mai ales in ale
minăm lăşoinăm. Ba cred că şi proporţia e justă: ceva romîneşte,
ceva ivrit, tare puţin engleză. Mi s-a părut remarcabil că vrea un pod
ca cadou: pontifex (maximus?) ? se face luntre şi punte? In orice caz,
nevasta cînd am luat-o juca bridge cu furie, dar ăsta era chiar pod. Pe
deasupra, totul pe klezmerişe idişe negină.
În concluzie, lehavdil, căsnicia mea durează mult -- fiindcă eu sînt
macho, nu-i aşa, nu sîntem două femei. Dar, dacă stai să te gîndeşti,
dumneaei la manly behaviour, cu onoare la război, iar eu la plăcinte că
ca să mă consolez am gătit cu furie, printre altele o ‘torta
rustica’: multe omlete cu legume între ele, care era tare bună, şi
chiar tăiată stătea frumos în picioare, ca o tortă adevărată.
În loc de ştiri bune.
From:
«
Dragă Mona,
Mona e verisoara mea, Simona Alter. Adica taticu si tatal ei erau veri primari, si ar fi trebuit
sa-i cheme Lustman pe amindoi, dar, cind -- nu de mult -- s-au inventat nume de familie in Romania,
multi frati si-au luat nume diferite, ca sa para copii
unici si sa scape de armata. De unde se trage Alter.
Era cu 10-15 ani mai mare ca mine, si oaia neagra a familiei, fiindca nu s-a maritat.
O raritate, ca detesta pozele.
De la ea am aflat de Boris Vian, Raymond Roussel, Freud, Sade si de suprarealisti in general. De fapt, era
ruda cu Gherasim Luca, mare suprarealist român. De meserie
era psiholoaga, dar a lucrat ca bibliotecara. In ultimii ani era singura la o biblioteca de copii in Ramat Gan,
aproape de lucrul meu la armata. Mergeam acolo des si cleveteam cit puteam -- cred ca a fost unicul om care
putea sa ma suporte
si caruia puteam sa-i spun orice. Si puteam sa-i tac orice -- n-a stiut ca am copii pina n-a vazut aplicatiile
mele pentru post-doc si mi-a zis ce frumoasa fantezie sa povestesc americanilor ca sint casatorit + 2.
La scrisori raspundea din cind in cind, dar mai ales imi pria mie sa-mi descarc sufletelul. Ultima ei epistola
era "Bravo Sadam Husein!". Dupa care o lunga tacere. Am aflat mai apoi ca a murit de cancer,
cam in timpul razboiului, cind chiar au cazut rachete irakiene in Ramat Gan.
Bineinteles ca nu cred, si uneori visez ca ne intilnim, dar nu-mi spune de ce a disparut.
From:
«
The geisha.
Correct quote (anything can be found on the net):
Mr Bloom, about to speak, closed his lips again. Martin Cunningham's large eyes. Looking away now.
Sympathetic human man he is. Intelligent. Like Shakespeare's face. Always a good word to say.
They have no mercy on that here or infanticide. Refuse christian burial.
They used to drive a stake of wood through his heart in the grave.
As if it wasn't broken already. Yet sometimes they repent too late. Found in the riverbed clutching rushes.
He looked at me. And that awful drunkard of a wife of his.
Setting up house for her time after time and then pawning the furniture on him every Saturday almost.
Leading him the life of the damned. Wear the heart out of a stone, that. Monday morning start afresh.
Shoulder to the wheel. Lord, she must have looked a sight that night, Dedalus told me he was in there.
Drunk about the place and capering with Martin's umbrella:
And they call me the jewel of Asia,
Of Asia,
The geisha.
He looked away from me. He knows. Rattle his bones.
From:
«
... verisoara mea, Simona Alter. Adica taticu si tatal tatal ei
Tatal ei era si el un personaj aparte. Se facuse rabin la o iesiva din Franta, dar ca sa traiasca
era negustor de oua. Cu care ocazie a invatat si vorbea tiganeste. Bineinteles, era si
revolutionar de stinga, drept care comunistii l-au bagat la inchisoare. Legionarii l-au batut
pina i-au spart timpanele, si a ramas surd. Mona povestea cum, cind in fine i-au dat drumul,
s-a mai oprit la usa sa le spuna batausilor "Buna seara". Partea a doua a povestii e cum s-a dus taticu la ei
sa-l ingrijeasca, in plina rebeliune legionara.
Mona, aflind ca urmeaza sa am un al doilea plod, a sugerat sa-l numesc Iţhac, dupa tatal ei.
Mama ei era nepoata tatalui -- merge la evrei si recomandat la musulmani. Ar fi trebuit sa se marite cu altcineva;
dar Iţhac Alter i-a dat aluia bani sa plece in Australia. Mona povestea
cum mama o sfatuia ca copil "Viseaza, mama, viseaza!"
From:
« Deuteronomy 23:13, în
ivrit e iated şi în engleză am uitat
And thou shalt have a paddle upon thy weapon; and it shall be, when thou wilt ease thyself abroad,
thou shalt dig therewith, and shalt turn back and cover that which cometh from thee:
From:
«
Am aflat mai apoi ca a murit de cancer
De multe ori mi-a spus ca abia asteapta sa faca cancer si sa refuze tratamentul. Oare chiar asa
sa fi fost?
From:
« Bou nocturn
Asta e la mijloc intre "Un beau tenebreux" si "Les belles de nuit".
From:
« ... domnul Ţelină,
... l'utilisation des points de suspension comme soupirs, comme respirations, comme cadences
(q.v.)...
From:
«
Iar mahşeifa nu locuieşte nicăieri ...
"Mahşeifă" e vrajitoare in idis, si seamana prea bine cu "mahşev", adica computer in ebraica.
Pe deasupra, acelasi joc de cuvinte functioneaza in islandeza!
Deci computerul e mahşeifă, si cu asta, basta.
From:
«
Bring a bale of hay ... for the piano ...
 |
Am incercat eu sa traduc reclama din chinezeste – fericita pierdere de timp.
Poate inseamna "An exclussive big pledge for a big adult: from your birthplace, therefore unlike any other! " |
From:
«
... doar alergia la azot e cronică.
Dar an descoperit: "une cure d'azote sur la Cote d'Azur"
,
tot la Rrose Selavy.